Acest site foloseste cookie. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Afla mai multe                   x
Acasa Ştiri Eveniment Alina Mungiu Pippidi, despre refuzul țărilor de a primi refugiați: Se invocă mari temeri identitare, de îți vine să crezi că o să le fure cineva pe Sfânta Paraschiva sau tirajele neepuizate din Dan Puric

Alina Mungiu Pippidi, despre refuzul țărilor de a primi refugiați: Se invocă mari temeri identitare, de îți vine să crezi că o să le fure cineva pe Sfânta Paraschiva sau tirajele neepuizate din Dan Puric

Un articol de: |
Foto: Agerpres Eveniment

Alina Mungiu Pippidi a scris pentru româniacurată.ro un editorial în care aduce în discuție tema refugiaților și povestește că provine dintr-o familie care "a venit în Regat ca refugiată".

"Când Armata Roșie a invadat Basarabia în urma pactului Molotov-Ribbentrop cei care lucrau direct pentru stat au avut la dispoziție 48 de ore ca să plece în țara-mamă. (...) Pe pod, străbunica mea s-a hotărât că nu poate să lase lăzile de zestre pentru fetele ei și hotelul familiei. S-a întors cu bărbatul ei, care nu a reușit să o oprească, și fiul ei de nouăsprezece ani. Cele două fete au trecut amândouă, fiind logodite cu militari români, s-au trezit din garnizoana plicticoasă de provincie și curtea la fete în marea conflagrație cât ai clipi.

Străbunicul meu a fost împușcat de ruși pe loc. Pare-se că la un moment dat condusese și închisoarea, în care erau agenți comuniști închiși. Străbunica mea s-a întors din Siberia în 1965 la fetele ei din România, care nu au dus-o ușor, pentru că după Stalingrad soții lor au fost dați afară din armată când au venit comuniștii. Fratele de nouăsprezece ani a dispărut pentru totdeauna și nici mormântul nu i s-a mai găsit. Restul familiei, care nu a putut trece Prutul, au ajuns în Asia Centrală. Un supraviețuitor, văr al bunicii mele, ne-a scris după 1990, în rusește, a trebuit să găsim un traducător ca să citim scrisoarea lui. Hotelul a devenit școală și a fost demolat de abia după 1990", povestește Pippidi.

Astfel, politologul este de părere că "războiul civil din Siria a dezrădăcinat până acum 11 milioane de oameni", iar faptul refuzul unor țări de a primi refugiați nu este fondat.

"Se invocă mari temeri identitare, de îți vine să crezi că o să le fure cineva pe Sfânta Paraschiva sau tirajele neepuizate din Dan Puric. Că așa vezi că prostia și neînțelegerea nu vin de la Dumnezeu, ci de la oameni", scrie Pippidi care amintește că "nu generozitatea lipsește țărilor mai bogate" pentru că oamenii din Germania "sunt altfel, au învățat ceva din trecutul lor".

"Generozitatea vine mai ușor când ești bogat, de acord. Dar având în vedere istoria familiilor noastre, în trecut și azi, e dezamăgitor cum ne purtăm pentru câteva mii de oameni. Când s-au deschis granițele Schengen am trimis peste frontiere două milioane de migranți economici, pe care nu-i aștepta deportarea dacă rămâneau acasă", continuă politologul.

"Țara noastră pierde ocazia de a arăta că poate da înapoi ceva din ce primește. Consilieri slabi, lideri de opinie analfabeți civilizațional și conducători politici care nu există decât în ședințe foto ne fac să arătăm foarte rău zilele astea. Mă consolez cu Angela Merkel: dacă nu mă mutam în Germania nu știu dacă ajungeam să trăiesc sub guvernarea cuiva de care să nu-mi fie rușine, dimpotrivă. Gândiți-vă numai la satele sașilor care stau goale și în paragină în Transilvania și la marile pârloage care încă mai stau nelucrate în țara noastră, părăsită de atâția români, înainte să refuzați intrarea unor oameni care își riscă viața dacă rămân la ei acasă. Că restul l-au pierdut deja, demult", încheie Alina Mungiu Pippidi.

Citeşte mai multe despre:   Alina Mungiu Pippidi,   refugiati,   criza refugiatilor,   editorial
Recomandă stirea:
email
 
 
TOP 5 Eveniment