Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri București centenar Ionel Brătianu, premierul Unirii: "Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale" (FOTO)

Ionel Brătianu, premierul Unirii: "Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale" (FOTO)

Un articol de: B1.ro - 26 Noi 2018, 12:16
București centenar

Material realizat în cadrul "București-Centenar" - Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic

Ion I.C. Brătianu este considerat unul dintre fondatorii României moderne. În anul Centenarului Marii Uniri trebuie să ne amintim de rolul său marcant în istoria țării noastre.

Adulat şi contestat deopotrivă, Ion I.C. Brătianu, cunoscut și ca Ionel Brătianu, a fost indiscutabil personajul dominant al scenei politice româneşti dintre cele două războaie mondiale. A jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și a contribuit la consolidarea României Mari. A fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, mai mult decât oricine altcineva, de trei ori ministru de Interne, de două ori ministrul al Apărării și de două ori ministru de Externe. Timp de două decenii a făcut şi a desfăcut guverne, iar întreaga clasă politică a ascultat de vocea sa, chiar și când partidul lui era în Opoziție. Asta nu i-a atras doar laude, ci și critici dure. Octavian Goga susținea despre Ionel Brătianu că era ”un meschin dictator oriental” care va fi pedepsit de istorie. Istoria, însă, a avut alte planuri.

”Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale”. (Ion I.C. Brătianu)

Pentru a-i cinsti memoria lui Ion I.C. Brătianu, în București îi sunt aduse mai multe omagii: un liceu care să îi poartă numele, o școală gimnazială, un parc, o statuie, dar și un bulevard.

Bulevardul Ion C. Brătianu din București este situat în sectorul 3 și leagă Piața Universității de Piața Unirii. Bulevardul traversează de la nord la sud centrul istoric al Bucureștiului pe care îl împarte în două părți aproximativ egale.

(Statuia lui Ion I. C. Bratianu din Parcul I. C. Bratianu, București)

 

(Liceul Tehnologic “Ion I.C. Brătianu - București)

În același context amintim de Casa Memorială I.C. Brătianu, un colțișor liniștit într-o metropolă agitată.

Pe o stradă liniștită în plin centrul Capitalei, mai precis pe strada Biserica Amzei nr 5-7, vizitatorul bucureștean descoperă casa familiei Brptianu.

Foto: Wikipedia

Ionel Brătianu s-a născut pe 20 august 1864 la moșia Florica, în județul Argeș. A fost al treilea dintre cei opt copii ai lui Ion Brătianu, premierul României în timpul Războiului de Independenţă. 

A fost căsătorit de două ori. Una dintre multele sale aventuri a fost cu Maria Moruzi, văduva fiului lui Alexandru Ioan Cuza, relație din care a și rezultat un copil. Brătianu s-a căsătorit cu Moruzi, gest prin care l-a recunoscut pe Gheorghe Brătianu drept fiul său legitim. Însă la doar o zi după oficierea cununiei religioase, el a și intentat acţiunea de divorţ.  Gheorghe Brătianu avea să devină istoric și să-și găsească sfârșitul în închisorile comuniste. Ionel Brătianu s-a căsătorit și cu Elisa Ştirbey, pe care a smuls-o din braţele rivalului său Alexandru Marghiloman, şef al Partidului Conservator. Dar cea mai frumoasă relaţie a lui Ionel Brătianu a fost cu regina Maria. 

(Ionel Brătianu și regina Maria)

Foto: Historia

”Aşa a intrat în viaţa mea Ion Brătianu, singurul om sub patruzeci de ani, pe care ... aveam voie să-l întâlnesc. Deşi împovărat de gloria tatălui, era el însuşi o personalitate... era un tovarăş cât se poate de plăcut... avea slăbiciune pentru femei... Brătianu, simţind că în mine era viitorul, nu făcu niciodată greşeala de a mă privi ca o fiinţă fără însemnătate ... mă făcu să înţeleg că, pentru el, eu existam şi nu numai într-un sens al cuvântului”, scria Maria în jurnalul personal, când încă nu devenise regină.

Foto: Historia

Descendent dintr-o familie cu tradiţie liberală, Brătianu a abandonat cariera de inginer, a intrat în Partidul Național Liberal în 1895 și, în același an, a fost ales deputat de Gorj. La Congresul PNL din ianuarie 1909, Ionel Brătianu a fost ales președinte al partidului, funcție politică pe care a păstrat-o până la sfârșitul vieții. La finele aceluiași an, pe 8 decembrie 1909, Ionel Brătianu  a fost victima unui atentat.  În timp ce se îndrepta spre casă de la o ședință a Senatului, el a fost împușcat de un anume Gheorghe Stoenescu, lucrător C.F.R.. Stoenescu a povestit ulterior că a recurs la acest gest în semn de protest față de clasa politică, dar și pentru că îl vedea pe Brătianu drept vinovat pentru scumpirea traiului zilnic.

”Era un om care nu putea să treacă neobservat. El se străduia să placă, era tânăr, inteligent, clarvăzător şi, de la început, foarte apreciat de Regele Carol. Era, într-adevăr, în Brătianu ceva dominator care trezea o oarecare teamă". (Prinţesa Maria, 1903)

Foto: Wikipedia

Evident, ascensiunea sa politică nu a fost privită cu ochi buni de toată lumea. Constantin Argetoianu, om politic conservator, il numea "fecior de bani gata, fiul lui tată-său şi moştenitorul legal al acestei mari forţe în Partidul Liberal, brătienismul". 

În 1907, din funcția de ministru de Interne, Ionel Brătianu a intervenit împotriva țăranilor care s-au răsculat, ajutat fiind şi de generalul Alexandru Averescu, ministrul de Război. Opoziţia i-a reproşat atunci duritatea represiunii, Nicolae Iorga chiar acuzându-l că "i-a omorăt pe ţărani". 

Pe 17 iulie 1913, după ce România a intrat în Al Doilea Război Balcanic, Brătianu şi-a dat demisia din fruntea PNL şi a plecat pe câmpul de luptă, fiind ataşat la Statul Major al Artileriei. Revenit pe scena politică și după o guvernare conservatoare, el a fost chemat pentru a doua oară să formeze Consiliul de Miniştri.

Pe 27 septembrie 1914, regele Carol I a trecut în neființă iar de atunci Ionel Brătianu a devenit figura centrală a vieţii politice. Un factor important al dominaţiei sale a fost influenţa pe care o exercita asupra regelui Ferdinand, mai ales prin intermediul lui Barbu Ştirbei şi a reginei Maria. Regele Ferdinand I îl considera pe Brătianu ”zodia bună a României”, iar pentru acest lucru şi-a atras de la opozanţi renumele de ”rege neîncoronat”.

Foto: Wikipedia

Ionel Brătianu a condus Guvernul în vremea Primului Război Mondial şi delegaţia țării la Conferinţa de Pace de la Paris, de la care s-a retras atunci când a simțit că România este nedreptățită.

După îndelungi tratative purtate de Ionel Brătianu, pe 4 august 1916 au fost semnate tratatele de colaborare cu membrii Antantei. România intra astfel în război împotriva Austro-Ungariei. Tocmai datorită acestor negocieri intense, Bucureştiul a putut invoca garanţiile aliate la sfârşitul războiului. 

(Regele Ferdinand, în ţinută de război, şi Ionel Brătianu - 17 septembrie 1916)

Foto: Wikipedia

După ce euforia primelor succese militare s-a risipit, armata română a cunoscut amarul înfrângerilor. Când trupele inamice erau aproape de Capitală, familia regală și membrii guvernului au fost nevoiţi să se retragă la Iaşi. Trei zile mai târziu, pe 23 noiembrie 1916, generalul von Mackensen a intrat în fruntea trupelor sale în Bucureşti. Țara era măcinată de foamete și boli.

Ajuns la Iași, Brătianu a format un nou guvern, de uniune națională. Comandamentul a fost reorganizat, armata înzestrată cu echipament modern și, pentru încurajarea populației și mai ales a soldaților, pe 19 iunie 1917 a fost promulgat proiectul de revizuire a Constituţiei, care consacra, printre altele, adoptarea reformei agrare prin exproprierea marii proprietăţi şi introducerea votului universal. Operaţiunile militare au fost reluate o lună mai târziu. Victoriile de la Oituz, Mărăști și Mărășești, care au oprit înaintarea germană și austro-ungară, au mai dat încredere trupelor și liderilor politici români, dar succesul a fost de scurtă durată. Revoluția bolșevică din Rusia a dus la retragerea în haos a trupelor rusești. Soldații români au rămas izolați pe frontul de est, ba chiar au fost nevoiți să intervină și pentru a neutraliza grupurile de soldați ruși bolșevizați.

În ianuarie 1918, Ionel Brătianu și-a depus mandatul. Nu voia cu niciun chip să semneze cu Puterile Centrale o pace pe care o considera rușinoasă. A făcut-o Alexandru Marghiloman în aprilie, dar documentul nu a fost niciodată ratificat de rege sau de Parlament. Autoritățile române au tot tras de timp până când răsturnarea situaţiilor de pe front în defavoarea Puterilor Centrale a permis României să reintre în război de partea Antantei. 17 zile mai târziu, pe 11 noiembrie 1918, a fost semnat armistițiul ce a pus capăt Primului Război Mondial. Între timp, în primăvară, Basarabia decisese deja unirea cu România. I-au urmat Bucovina, pe 15 noiembrie, și Transilvania, pe 1 decembrie.  Pe 14 decembrie, Ionel Brătianu revenea la conducerea Consiliului de Miniștri.

Foto: Wikipedia

La recepția dată în cinstea Unirii, Ionel Brătianu le-a spus membrilor delegației care aduseseră la București rezoluția Unirii: ”De o mie de ani vă așteptăm și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt clipe în viața unui neam când fericirea este atât de mare că răscumpără veacuri întregi de dureri. Bucuria noastră nu e bucuria unei singure generații, ea e sfânta cutremurare de fericire a întregului popor românesc, care de sute și sute de ani a stat sub urgia soartei celei mai cumplite fără a pierde credința lui ­nestrămutată în această zi ce ne unește și care trebuia să vie, care nu se putea să nu vie”.

Foto: Wikipedia

În cadrul Conferinței de Pace de la Paris, România fusese trecută în rândul statelor cu interese limitate, ceea ce înseamna că-și putea susține interesele în cadrul dezbaterilor doar dacă era invitată. Atât cât a putut, Brătianu a pledat la conferință pentru recunoașterea unirii și a tuturor revendicărilor cerute în convenția militară prin care România intrase în război. Dar când a văzut că țara sa e ignorată, Brătianu s-a retras nervos din conferință. Practic, tratatele de pace cu Germania și Austria au fost semnate cu ignorarea poziției României, iar Ionel Brătianu și-a depus mandatul de premier pe 12 septembrie 1919. 

”Sunteţi, domnilor, reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dumneavoastră, nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi!”. (Ionel Brătianu, către parlamentari, în decembrie 1919)

Cu sprijinul lui Brătianu, însă, pe 13 martie 1920, s-a format un nou guvern sub conducerea lui Alexandru Averescu. Brătianu l-a vrut premier tocmai pe generalul Averescu, deoarece acesta se bucura de imensă popularitate în rândul oamenilor, urmare a faptelor sale de vitejie de pe front. În vara anului 1921, Averescu a pierdut sprijinul liberalilor și a fost nevoit să-și depună mandatul. Pe 19 ianuarie 1922, Ionel Brătianu este desemnat să formeze din nou guvernul.

Foto: Wikipedia

După recunoaşterea Unirii şi câștigarea unor noi alegeri, ajuns din nou premier, Ionel Brătianu și-a pus amprenta asupra unor proiecte extrem de importante: marea reformă agrară din 1921, promisă de regele Ferdinand soldaţilor pe front, proiectul Constituției din 1923, legea electorală, modernizarea economiei prin doctrina liberală “prin noi înşine”, legea pentru organizarea armatei, legea pentru organizarea şi exproprierea căilor ferate, legea privind repaosul duminical şi sărbătorile legale, legea pentru învăţământul primar din 1924, care prevedea un caracter ”unitar, obligatoriu şi gratuit” pentru 7 ani, legea organizării judecătoreşti, prin care judecătorii deveneau inamovibili, și legea privind organizarea Bisericii Ortodoxe Române. Pentru unificarea administrativă a tuturor provinciilor, a fost adoptată legea din 14 iunie 1925, care împărțea teritoriului României în două diviziuni administrative: judeţe şi comune.

Noua Constituție a României, promulgată de rege pe 29 martie 1923, a fost cu adevărat o  operă liberală: era una dintre cele mai democratice din Europa acelor vremuri, dar, din păcate, au existat numeroase abateri de la aplicarea ei.

Spre sfârşitul guvernării, Ion I. C. Brătianu s-a confruntat cu declanşarea crizei dinastice generate de o nouă renunţare a principelui Carol al II-lea la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. După moartea regelui, a intrat în funcțiune Regența, care trebuia să exercite prerogativele suveranului până când principele Mihai, moștenitorul tronului, avea să împlinească vârsta majoratului. Asta a marcat apogeul puterii lui Ionel Brătianu, deoarece membrii acestei instituţii se aflau sub influenţa preşedintelui PNL. Faptul l-a determinat pe Nicolae Iorga să comenteze astfel: “Acum nu mai erau doi stăpâni în România, ci unul singur: Ion Brătianu. Dinastia de Argeş biruise cu totul pe cea de Sigmaringen. Ion I. C. Brătianu rămânea stăpânul, singurul şi absolutul stăpân al unei ţări, care avea nesfârşită răbdare”.

Tensiunile care au urmat crizei dinastice au coincis cu încheierea celor patru ani legitimi de guvernare liberală. La 27 martie 1926, Ionel Brătianu și-a depus mandatul. A urmat tot un guvern condus de Alexandru Averescu, și constituit tot cu sprijinul lui Brătianu. La fel ca prima dată, Averescu s-a îndepărtat de linia dictată de liderul PNL, fapt ce l-a făcut să piardă sprijinul liberalilor. Pe 4 iunie 1927, Averescu a primit decretul regal de demitere a guvernului şi de însărcinare a lui Barbu Ştirbey cu misiunea de a forma noul cabinet. Însă și de această dată Ionel Brătianu a jucat decisiv: a retras miniştrii liberali din guvern, ceea ce a provocat o nouă criză politică. Barbu Ştirbey și-a depus mandatul pe 20 iunie și două zile mai târziu noul Consiliu de Miniștri, condus fix de Brătianu, depunea jurământul în faţa regelui.

(Guvernul Ion I.C. Brătianu  iunie -  noiembrie 1927)

Foto: Historia

În alegerile parlamentare de la începutul lunii iulie, PNL a obținut o majoritate covârşitoare. Pe 19 iulie au fost validate mandatele noilor aleşi, iar în dimineaţa zilei de 20 iulie 1927 a fost emis un comunicat oficial, care anunţa moartea regelui.

Câteva luni mai târziu, a urmat o altă moarte fulgerătoare, chiar a lui Ionel Brătianu. Omul care dominase clar scena politică românească vreme de două decenii a murit din cauza unei gripe prost tratate.

(La înmormântarea lui Ionel Brătianu)

Foto: Historia

Foto: Historia

”S-a stins încă unul dintre cei care au ţinut pe umerii lor greaua sarcină a realizării celui mai mare ideal românesc: întregirea nemului”. (ziarul de opoziţie ”Dreptatea”)

Material realizat în cadrul "București-Centenar" - Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic


 

Citeşte mai multe despre:   Ionel Bratianu,   Romania,   Centenar
 
 
 
Loading...