Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Eveniment "A merge la psiholog nu e o rușine!”. Povești INCREDIBILE din învățământ relatate de o tânără. "Ce vină au colegii că tu porți aparat auditiv?”

"A merge la psiholog nu e o rușine!”. Povești INCREDIBILE din învățământ relatate de o tânără. "Ce vină au colegii că tu porți aparat auditiv?”

Un articol de: - 01 Aug 2016, 20:40
"A merge la psiholog nu e o rușine!”. Povești INCREDIBILE din învățământ relatate de o tânără. "Ce vină au colegii că tu porți aparat auditiv?” foto: enational.ro Eveniment

Mai multe întâmplări „triste” din sistemul de învățământ au fost relatate pe un blog de către o tânără, care lucrează la un proiect de reformă educațională.

Aceasta susține cu tărie efectuarea unui examen psihologic la începutul fiecărui an școlar atât pentru elevi, cât și pentru profesori, informează aktual24.

Ana Jianu a relatat pe blogul ei trei povești din învățământ pe care le-a denumit „triste”. Ea ține să menționeze că a întâlnit și „profesori indimenticabili, care au devenit o sursă de inspirație pentru mine”. Iată cekle trei povești:

1. Prima poveste

Un copil cu protecție auditivă îi mărturisește dirigintei că îl batjocoresc colegii. În loc de încurajare, motivare și susținere, dascălul îi răspunde:

“Așa te-a educat pe tine mama? Ce vină au colegii că tu porți aparat auditiv?”

Același copil își întreabă profesoara la sfârșitul clasei a 8-a dacă se va mai desfășura banchetul. Răspunsul primit:

“Tu ce să cauți la banchet? Ești un copil cu probleme!”

În mesaj, fata îmi spunea că nu crede că își va mai reveni vreodată după aceste experiențe…DECIZIE ŞOC: Declaraţia pe propria răspundere REVINE. ESTE OBLIGATORIE în toată ţara!

2. A doua poveste.

Redau mai jos o parte din mesajul primit de la o elevă conștiincioasă:

“Un alt lucru pe care îl urăsc din toată inimă mea: concursurile. Având note bune, știi doar că profesorii vor să te trimită la cât mai multe, să le apară numele acolo pe diplome, prof coordonatori, etc. În clasele mici aveam cam în fiecare weekend concursuri și în gimnaziu am zis stop. Dorința mea era să merg doar la olimpiadele de la materiile ce-mi plăceau. Bineînțeles, nu s-a putut. Efectiv mă înscria pe lista și mă trimitea, iar eu nu aveam tupeul să nu mă duc, mai ales că profesoara de mate este genul de persoană rigidă, care consideră că dacă nu ești bun la mate, ești un nimic. De la ea am auzit cele mai multe insulte la adresa colegilor și ea e cea care m-a făcut să mă îndoiesc de capacitățile mele în alte situații.

Uite un exemplu cu concursurile: profesoara a sunat să spună numele copiilor care aveau să fie înscriși și numai o colegă dorea. Și când a văzut a spus instant: ‘Și X merge. Ea nu știe că vrea, dar de fapt merge’.”

3. A treia poveste.

 “In clasa a 3-a, a venit doamna învățătoare cu minunata idee de a ne cere bani pentru a cumpăra un calculator și un videoproiector , deoarece ‘Copiii o să înțeleagă mult mai bine materia și o să fie niște ore mult mai distractive, în care toți elevii o să fie implicați’. Bineînțeles că mulți părinți nu au fost de acord, mai aveam în jur de 1 an jumate și terminăm cu clasele primare și nu mai avea rost să dăm bani pe un calculator și pe un videoproiector. Da’ cum să rămână X fără calculator? A făcut o ședința cu părinții, în care i-a convins să ne achiziționeze calculatorul și videoproiectorul, cu excepția a 2 părinți, care nu s-au lăsat manipulați de d-na învățătoare.

Ei bine, cei doi părinți nu au contribuit cu bani. După ce s-au cumpărat cele 2 lucruri, am început ușor-ușor să ne uităm la diverse filme animate care nu aveau nicio legătură cu lecția care trebuia predată. Dar faza cea mai nasoală e că cele 2 fete, ai căror părinți nu au dat bani, erau obligate să-și pună mâinile la ochi când ne uităm pe calculator, ba chiar mai mult, d-na învățătoare ne zicea mereu ‘ignorați-le pe x și pe y că părinții lor nu au dat bani’ și tot felul de faze de genul. A venit cumva și clasa a IV-a, când urma să ne luăm rămas-bun de la d-na învățătoare. Mereu ne zicea ‘Copii, vedeți dacă aveți cunoștințe care au copii în cls I să le spuneți să vina la mine și să le spuneți că sunt mai bună decât y’”.

În concluzie, Ana Jianu consideră că și elevii și profesorii trebuie să susțină anual un examen psohologic.

„Acestea fiind spuse, susțin cu tărie efectuarea unui examen psihologic serios la începutul fiecărui an școlar și accentul pe consilierea psihologică. Pentru ambele părți: elevi & profesori. A merge la psiholog nu e o rușine!”, încheie Ana Jianu pe blog.

Citeşte mai multe despre:   colegi,   profesori,   educatie