Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Eveniment Când a murit Mădălina Manole. Vestea arunca o undă de șoc peste România

Când a murit Mădălina Manole. Vestea arunca o undă de șoc peste România

Un articol de: Ramona Zaharia - 14 Iul 2020, 15:30
Când a murit Mădălina Manole. Vestea arunca o undă de șoc peste România Eveniment

Cântăreața Mădălina Manole s-a sinucis în urmă cu 10 ani, pe 14 iulie 2010, chiar în ziua în care a împlinit 43 de ani. Acesta a fost găsită decedată în locuința ei, autoritățile stabilind că artista a înghițit un pesticid foarte toxic iar decesul a survenit în câteva minute.

 

Vestea morții Mădălinei Manole arunca o undă de șoc peste România

 

Mădălina avea 43 ani, un băieţel de 1 an, un soţ care o susţinea artistic şi o casă în Otopeni, unde artista a decis să își ia viața. Cu toate acestea, ea era deprimată pentru că intrase într-un con de umbră şi nu se mai regăsea în peisajul actual al muzicii româneşti, deşi avea 3 Discuri de Aur pentru vânzările albumelor sale care depăşiseră, fiecare, 1 milion de unităţi vândute, scrie adevarul.ro.

În martie 2010 îşi lansase cel de-al 9-lea album, „09 Mădălina Manole“, pe care îl promovase la televiziuni.

Astfel că, aceasta a decis să își pună capăt zilelor înghiţind Furadan, un pesticid extrem de toxic, interzis la comercializare, pe care a reuşit să-l procure cu ajutorul unei fane şi a unui traficant din Timişoara.

Moartea şocantă a artistei a provocat o mare emoţie fanilor ei.

 

Cum s-a făcut cunoscută Mădălina Manole

 Adevărul despre soţul Andreei Esca: De ce Alexandre Eram a făcut o formă GRAVĂ de COVID-19

Mădălina Manole, cunoscuta ca ”Fata cu părul de foc”, în adolescență, a format împreună cu Ștefania Ghiță duetul Alfa și Beta, cu care participă la spectacolele Cenaclului Flacăra.

De asemenea, Mădălina Manole a devenit cea mai tânără membră participantă a Cenaclului Serbările Scânteii Tineretului și a colaborat, în paralel, cu diverși interpreți precum Victor Socaciu sau Roșu și Negru.

Între anii 1982 și 1985 aceasta a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, iar la finalul anilor 1980 Dan Ștefănică i-a încredințat piesa „Pentru noi nu poate fi alt cer”, melodie care figurează pe coloana sonoră a filmului „Nelu”, în regia lui Dorin Doroftei.

Ulterior, în anul 1988, Mădălina Manole participă la Festivalul de Muzică Ușoară Mamaia cu piesa „Un om sentimental”, compusă de Costin Diaconescu.

Începând cu 1990 Manole a susținut recitaluri în diferite regiuni din România, iar un an mai târziu una dintre piesele sale, compusă de Georgescu și intitulată „Fată dragă”, câștiga popularitate la posturile radio din țară și avea să devină „compoziția de semnătură” a artistei. Primul său album de studio a fost lansat în 1991.

În anul 1997, lansează albumul „Lină, lină Mădălină”, moment în care înregistrează două premiere. Mai precis, Mădălina Manole devine primul nume al muzicii pop românești care intră în catalogul unui mare producător muzical internațional – Polygram Group (prin Zone Records România).

Cea de-a doua premieră marcată prin acest album este faptul că Mădălina Manole este prima artistă de muzică pop care are curajul să interpreteze folclor autentic, în manieră originală, cu o orchestră de muzică populară condusă de Dorel Manea.

 

Cel mai bun prieten al cântăreței, scrisoare la 10 ani de la moartea ei

 

Cel mai bun prieten al cântăreței, Daniel Gheorghe îi dezvăluie Mădălinei, despre care el este convins că îl veghează de Sus, într-o epistolă deschisă, cum viața și moartea artistei i-a influențat în mod definitiv destinul. 

Povestea celor 10 ani … Scrisoare către MADĂLINA MANOLE…

Ţi-am scris de atâtea ori, nu mi-ai răspuns, în schimb mi-ai trimis semne…

Acum 3 ani împreună cu o echipă formată din artişti consacraţi, colegi de scenă, am iniţiat un proiect prin realizarea unui flashmob pentru a-ţi cinsti memoria, fată dragă!

Ştiu, glasurile acestora au ajuns până la tine!

Fată dragă, de tine ne e dor! Aşa răsunau la unison vocile celor prezenţi în Aeroportul Henri Coandă Otopeni. Nu te-a uitat nimeni, fată dragă!

De aici începe povestea…

De-a lungul celor 10 ani de la dispariția ta, nu am încetat să mă gândesc la tine.

Ți-am scris de atâtea ori, nu mi-ai răspuns, în schimb mi-ai trimis semne…

Și ce e de fapt durerea? Nu îmi vine să cred cum un cuvânt atât de inofensiv își lasă amprenta asupra noastră.

Nu te las să mă uiți!

Vreau atât de mult să știi asta!

De fiecare dată când o stea căzătoare săgetează imensitatea cerului, atunci știu că e un semn de la tine. Mă gândesc că acolo, undeva, oriunde, cade o stea. Dar a TA strălucește!

Nu pot să mă despart de tine!

Alături de tine am descoperit muzica, oamenii și m-am reinventat. Și-am cules note din piesele tale și am transformat fiecare sunet, cu migală, în momente memorabile, din care am retrăit zi de zi, zecile, sutele și miile de imagini ale tale și am transformat în zecile, sutele și miile de momente de fericire, de zâmbete și de lacrimi, și de nostalgie pe care le-am strâns în mine pe drumul vieții.

Mi-ai dăruit prietenia ta și ani frumoși. Și îți sunt recunoscător pentru tot, în primul rând că am învățat să deschid ochii ca să pot privi în adâncul sufletelor oamenilor. Sunt privilegiat că ți-am câștigat prietenia. Am învățat să citesc altfel fiecare filă a vieții și s-o scriu altfel pe cea care urmează. Am lăsat în urmă oameni care fac parte din povești ce încep cu „a fost odată…”, am regăsit oameni care au făcut parte cândva din povestea mea și pe care îi pierdusem pe drum. Dar tu ești povestea mea!

Mi-ai oferit și nopți de tristețe. Pentru toate acestea nu am cuvinte, e doar Suflet Gol! Și tu știi asta, ai compus o piesă în care ți-ai deschis sufletul, însă nu te-au înțeles!

Suflet gol,

În zbor căzut

Orbită de iubire,

Credeai că ai totul și ai pierdut!

Acum, te plâng! Eu…

Oare câți te mai plâng?

Lacrimile îmi curg pe obraji, copleșit fiind doar de un regret imens. Am învățat că durerea nu e o problemă de alegere, că nu are nici formă, nici chip, nici nu poate fi cântărită. Ea se cuibărește în noi. Am cunoscut-o începând din acea zi fatidică de 14 iulie 2010.

Dacă citești asta, să știi că spun adevărul! Dacă citești asta, spune ce vrei, spune ceva și trimite-mi un semn! Dacă citești asta, să știi că nu te-am uitat!

Alături de tine am descoperit ce înseamnă aici și acum.

Am descoperit că trecutul nu există. A fost…

Nici viitorul nu există. Va fi…

Am început să mă regăsesc. Și-mi voi continua drumul mai departe.

… cu gândul la tine…

De aici de pe pământ, voi trimite „scrisori imaginare' ştiind că „acolo' există cineva care nu va rămâne nepăsător, şi gândul acesta mă va umple de bucurie, de tristeţe, şi cu tăinuită grijă îmi voi ascunde „marea de lacrimi' …

Cu recunoștință, Daniel Gheorghe, 05 iulie 2020”.

Citeşte mai multe despre:   Madalina Manole