Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Eveniment Izvorul Tămăduirii. Ce semnificație are această sărbătoare creștină

Izvorul Tămăduirii. Ce semnificație are această sărbătoare creștină

Un articol de: Andrei Ștefan - 24 Apr 2020, 12:05
Izvorul Tămăduirii. Ce semnificație are această sărbătoare creștină Eveniment

Izvorul Tămăduirii, una dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, este celebrată de către creștini în fiecare an în Săptămâna Luminată, în prima vineri de după Paști. Praznicul are menirea de a arăta rolul Fecioarei Maria în mântuirea oamenilor, dar amintește și de Vinerea Mare, când Maica Domnului a vărsat lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, acestea fiind portretizate acum ca izvor de nădejde şi de vindecare.

Dintre alte sărbători închinate Maicii Domnului, mai amintim Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) numită şi Sfânta Maria mică, Intrarea în Biserică sau Ovidenia ori Vovidenia (21 noiembrie), Bunavestire sau Blagoveştenia (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului sau Uspenia (15 august).

Alături de aceste sărbători mari, mai există şapte sărbători de mai mică importanţă închinate Maicii Domnului, printre care şi Izvorul Tămăduirii.

Originea sărbătorii se leagă de o legendă veche, despre o minune ce s-ar fi petrecut lângă un izvor din preajma Constantinopolului. Se spune că un orb și-ar fi recăpătat vederea după ce s-ar fi spălat pe ochi folosind apa acestui izvor, descoperit de către cel ce avea să devină împăratul Bizanțului, Leon I (457 – 474), îndrumat spre acel loc, la rândul său, de către glasul Maicii Domnului. Ajuns conducătorul regatului, Leon I a construit în acel loc o biserică, iar cu apa din acel izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.

Se spune că și împăratul Justinian (527-565), care suferea de o boală grea, s-a vindecat cu ajutorul apei din acel izvor. Ca semn de mulţumire, acesta a construit în acele locuri o biserică şi mai mare. Ulterior, edificiul a fost distrus de turci în 1453, la căderea Constantinopului.

Biserica „Izvorul Tămăduirii” a devenit un loc dedicat puterii Maicii Domnului. Credincioşii care vizitează Istanbulul (vechea cetate a Constantinopolului), se pot închina în biserica ce datează din secolul al XIX-lea (actuala construcție), descoperind în subsolul ei un paraclis din secolul al V-lea, unde se păstrează izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.

Totodată, în timpul acestei sărbători, după Liturghie, în lăcașurile de cult se face sfințirea agheasmei mici iar, după cum se spune, cine o va bea va fi protejat de boli și duhuri rele pentru un an. Aghiasma Mică poate fi băută tot timpul anului, spre deosebire de apa de la Bobotează, care se utilizează mai rar.

În vorbirea populară, aghiasmei i se mai spune şi aiasmă. Cuvântul aiasmă vine de la iazmă, care are sensul de „arătare urâtă şi rea, nălucă, vedenie”. Astfel, s-a reţinut în popor că scopul urmărit prin stropirea cu aiasmă este de a alunga „arătarea urâtă şi rea”, adică duhul cel rău.

De asemenea, în unele locuri, se mai păstrează obiceiul ca preoții să meargă în această zi la izvoarele de apă, pentru a le proteja de secare sau de adăpostirea duhurilor rele, dar și la caselor enoriașilor, pentru a le sfinți.Au descoperit un aeroport părăsit în urmă cu 50 de ani. Au controlat toată zona şi au rămas uluiţi de ce au mai găsit

 

Tradiții și obiceiuri

 

În credințele populare, sărbătoarea Izvorului Tămăduirii este considerată de către săpătorii de fântâni drept cea mai spornică zi din an, deoarece se spune că apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind astfel mai ușor de găsit.

În ziua de Izvorul Tămăduirii, tinerii din anumite zone ale ţării obişnuiau să facă „legământul juvenil”, potrivit căruia verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce, se întâlneau anual și se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.

Mai exact, tinerii treceau prin mai multe momente prin care faceau jurământul respectiv: pronuntarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului și al altor obiecte cu valoare simbolică, o oală sau o strachină din lut, însoțite de o lumânare aprinsă, îmbrățișarea frațească, o serie de alimente si dansul binecunoscut.

Totodată, se mai crede că bolnavii care beau apă sfinţită în ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc. Femeile nu trebuie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte, deoarece se spune că lucrul făcut în ziua sfântă  nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Tot în această zi, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vite, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole. Se stropesc cu apă sfinţită şi grădinile şi livezile, pentru a fi un an cu recolte bogate. 

 

România deține multe locuri despre care se spune că au izvoare tămăduitoare

 

Mănăstirea Ghighiu, aflată la câţiva kilometri de Ploieşti, este cunoscută nu doar pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dar şi prin izvorul ei tămăduitor.

Și Mănăstirea Dervent, amplasată pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un alt izvor cu apă vindecătoare.

Un alt loc cu apă vindecătoare se mai întâlnește la Mănăstirea Horaicioara, dar şi la Mănăstirea Prislop.

Citeşte mai multe despre:   Izvorul Tămăduirii,   Maica Domnului