Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Eveniment Frână pusă implementării tehnologiei 5G in România. Pierderi imense pentru economia românească

Frână pusă implementării tehnologiei 5G in România. Pierderi imense pentru economia românească

Un articol de: - 16 Sep 2020, 12:39
Frână pusă implementării tehnologiei 5G in România. Pierderi imense pentru economia românească Eveniment

1. Ce rol credeți că va juca infrastructura digitală în viitorul economiei românești și de ce?  

Rolul infrastructurii digitale în viitorul economiei româneşti va fi esenţial în următorii 10 ani iar dezvoltarea infrastructurii digitale va reprezenta noul motor de creştere economică şi în ansamblul factorilor de producţie viitori. Vom resimti efectul pozitiv al existenţei infrastructurii digitale şi a economiei digitale în fiecare dintre procesele economice şi mai ales în fiecare dintre componentele formării Produsului Intern Brut al României. Cel puţin 10 puncte procentuale din PIB din orice dezvoltare economică ulterioară se va datora influenţei digitalizării economiei

Impactul economic al digitalizării va fi major şi va conduce la un context de creştere economică sustenabilă pe termen mediu şi lung cuantificat la minim 10 miliarde euro anual, în termeni de valoare adăugată netă în economie. Transformările generate de cea de-a patra revoluţie industrială vor fi semnificative şi se vor reflecta în mod evident în lanţurile de aprovizionare şi de producţie dar mai ales în fluxurile financiare şi de consum.

Experiența primelor trei revoluţii industriale a demonstrat faptul că tehnologia are un impact major asupra pieţei muncii şi mediului de afaceri. Se aşteaptǎ ca şi fenomenul actual de digitalizare acceleratǎ a economiei, cunoscut ca a Patra Revoluţie Industrialǎ, sǎ aibǎ efecte pozitive pentru competitivitate, prin creşterea productivitǎţii, dar şi un impact notabil pe piaţa muncii, prin crearea/dispariţia de locuri de muncǎ şi apariţia de ocupaţii complet noi.

Crearea de noi modele de afaceri, bazate pe creşterea conectivitǎţii, reducerea barierelor de comunicare şi anularea distanţelor, amplifică factorii dezvoltării, modifică modul de formare a valorii adǎugate, conducând la creşterea productivitǎţii.

Dezvoltarea economiei digitale va avea efecte benefice asupra pieţei dar mai ales asupra consumatorilor.

Ȋn acest context, pentru a servi cât mai bine la fundamentarea politicilor publice vizând creşterea economicǎ, va fi nevoie chiar de redefinirea conceptului de competitivitate şi comerţ şi adaptarea corespunzǎtoare a instrumentelor de mǎsurare a acesteia, astfel încât sǎ fie luate în considerare noile modele de afaceri şi de formare a lanţurilor de valoare.

Fenomenul actual de digitalizare acceleratǎ a economiei, cunoscut ca a Patra Revoluţie Industrialǎ sau „Industria 4.0”, va duce, fǎrǎ îndoialǎ, la creşterea productivitǎţii, legatǎ de eficientizarea afacerilor prin adoptarea tehnologiilor moderne, creşterea conectivitǎţii şi apariţia de noi oportunitǎţi de afaceri.

Condiţiile economice actuale au determinat un număr mare de întreprinderi să migreze către sisteme bazate pe Internet pentru creşterea eficienţei, scăderea costurilor de operare şi capacitatea de a opera în timp real între diferite platforme. Iată de ce multe firme reproiectează procesele de afaceri principale, prin investiţii în tehnologii cheie – mobilitate, cloud computing (de exemplu, utilizarea de software pe bază de închiriere), sisteme informatice de analiză economică şi suport decizional şi reţelele sociale.Cum arată Bombonica, fosta soție a lui Liviu Dragnea (GALERIE FOTO)

Ca o consecinţă, produse şi servicii noi complet bazate pe internet au apărut şi continuă să fie dezvoltate şi pot concura cu cele existente. Alte modele de afaceri care au apărut se referă la platforme online care acţionează ca intermediar între vânzători şi cumpărători. Ca urmare, în prezent asistăm la apariţia în întregime de noi pieţe, industrii, întreprinderi şi practici de lucru, care formează o economie digitală. Acest nou model al economiei este caracterizat de digitalizare şi utilizarea intensivă a tehnologiilor de informaţii şi comunicare (TIC), de codificare a cunoştinţelor, schimburi de informaţii şi noi moduri de organizare a muncii şi a producţiei.

Pe lângǎ infrastructurile fizice, cele digitale afectează productivitatea în mod direct prin facilitarea conectǎrii agenților economici, reducerea costurilor de tranzacție, favorizarea fluxului de informații, precum și facilitarea integrării piețelor în lanțurile globale ale valorii.

Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) sunt din ce în ce în ce mai importante: există tot mai multe studii empirice referitoare la modul în care TIC facilitează inovarea și la impactul acestora asupra productivității, prin creşterea accesului la informaţii, precum şi a calitǎţii acestora.

Efectele pozitive ale infrastructurii digitale asupra productivitǎţii se manifestǎ indirect, prin modificǎri ale:

– forţei de muncǎ. Aceasta va fi mai sǎnǎtoasǎ şi cu un nivel de calificare mai înalt, datoritǎ îmbunǎtǎţirii accesului la servicii de bază, cum ar fi salubritate, educație și asistență medicală;

– creativitǎţii și inovǎrii. Stimularea lor va conduce la interacțiune socialǎ mai profundă.

Digitalizarea şi contribuţia ei la performanţele de competitivitate trebuie privitǎ în sens mult mai larg decât impactul direct legat de adoptarea pe scarǎ largǎ a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Ea reprezintǎ un important stimulent pentru inovare, fiind astfel indisolubil legatǎ de progresul tehnologic.

Din această perspectivă, cea a potenţialului de dezvoltare economică imens, omenirea dar şi ţara noastră se află la un moment de răscruce, moment provocat de apariţia unor tehnologii superioare în materie de infrastructură digitală şi aici mă refer direct la apariţia tehnologiei 5G.

Evident, apariţia de noi tehnologii naşte, pe lângă provocările stimulatoare benefice pentru economii, un adevărat război între cei care pot furniza astfel de tehnologii, pentru că, în următorii 10 ani, cine detine tehnologie, deţine putere.

Ca să fim oneşti ne aflăm în faţa unei lupte pentru supremaţie tehnologică mondială, o nouă formă de exprimare a unui război rece între marile puteri alte tehnologiei mondiale, China şi Statele Unite, miza fiind imensă în contextul actual de globalizare, pentru că a patra revolutie industrială va crea ceea ce se numeşte cvasidependenţa de inteligenţa artificială şi de digitalizare extinsă, iar de modul în care se partajează suprematia tehnologică depinde de fapt influenţa asupra economiei globale viitoare. Cine va avea controlul asupra infrastructurii digitale va detine controlul asupra a cel putin 20% din PIB-ul global.

Dacă tehnologiile 2G, 3G, 4G aveau ca obiectiv omul și nevoile lui de comunicare, tehnologia 5G are în obiectiv mai ales conectarea obiectelor create de om cu aplicații in toate industriile, în întreaga societate de unde și rolul de motor al transformării digitale al economiilor naționale.

Până în prezent, doar un număr mic de studii au încercat să estimeze impactul macroeconomic al 5G în întreaga lume.

Rezumând aceste constatări, contribuția 5G la PIB-ul global este estimată la 1,4 trilioane USD și 3,5 trilioane USD în următorii 10-15 ani.

Un studiu din 2018 comandat de GSMA a evaluat contribuția totală de 5G în perioada 2020-2034 la 2,2 trilioane de dolari – 5,3% din creșterea totală a PIB-ului în această perioadă.

Într-un raport din 2017, IHS Markit a prezis că lanțul valoric global 5G va genera o contribuție de 3,5 trilioane de dolari SUA la PIB și va susține 22 de milioane de locuri de muncă, până în anul 2035.

În timp ce acest studiu a constatat că unele dintre cele mai mari câștiguri vor avea loc în tehnologia informației și comunicații, a prezis, de asemenea, câștiguri mari pentru sectoarele producției și comerțului cu ridicata și cu amănuntul.

La nivel regional, o analiză cantitativă de tip input-output realizată pentru examinarea interdependențelor între 38 de sectoare economice în Uniunea Europeană  arată că instalarea și utilizarea rețelelor 5G în Europa va avea efecte directe, indirecte (de multiplicare) și induse (de antrenare) semnificative:

– efectele de multiplicare în ansamblul Uniunii sunt estimate la 142 miliarde euro și 2,4 milioane locuri de muncă;

– doar pentru România, efectele de multiplicare sunt estimate la 4,7 miliarde euro și respectiv crearea a peste 252.000 locuri de muncă;

– efectele de antrenare estimate pentru patru sectoare (autovehicule, transporturi, utilități și sănătate) arată beneficii de 62,5 miliarde euro/anual, la nivelul UE.

Se preconizează că transformarea mijlocită de investițiile în IoT și digitalizarea industrială în România vor aduce creșteri semnificative ale cifrei de afaceri din industrii inteligente, de la 3,7 miliarde USD în 2020 la 9 miliarde USD în 2026. Aportul 5G la realizarea acestor valori este estimat să ajungă la 40% în perspectiva anului 2026.

Impactul global asupra industriilor: Cel mai mare impact il va avea tehnologia 5G in sectorul de IT&Communications, urmat de servicii publice, agricultura, paduri si pescuit, transport si depozitare, turism,  constructii, finante si asigurari, utilitati, etc.

Strategia privind piata unica digitala pentru Europa lansată de Comisia Europeană arată că în Europa se poate genera o creștere suplimentară în valoare de până la 250 de miliarde EUR, creând astfel sute de mii de noi locuri de muncă, în special pentru persoanele mai tinere aflate în căutarea unui loc de muncă, și o societate bazată pe cunoaștere dinamică.

Indexul digital al economiei și societății (DESI) este un indice compozit care rezumă indicatorii relevanți ai performanței digitale ale Europei și urmărește evoluția statelor membre ale UE în ceea ce privește competitivitatea digitală.

Chiar înainte de pandemie, datele privind integrarea tehnologiilor digitale de către întreprinderi au prezentat variații mari în funcție de mărimea companiei, sectorul și, de asemenea, de statul membru.

Întreprinderile deveneau din ce în ce mai digitalizate, companiile mari preluând conducerea. 38,5% dintre companiile mari s-au bazat deja pe servicii cloud avansate și 32,7% foloseau analize de date mari. Cu toate acestea, marea majoritate a IMM-urilor au raportat că nu folosesc încă aceste tehnologii, doar 17% dintre acestea folosind servicii cloud și doar 12% analize big data. Cele mai bine clasate țări, în ceea ce privește acești indicatori, sunt Malta, cu 24% dintre companiile care utilizează big data și Finlanda, cu 50% bazându-se pe serviciile cloud. În ceea ce privește comerțul electronic, doar 17,5% dintre IMM-uri au vândut produse online în 2019, după o creștere foarte ușoară de 1,4 puncte procentuale față de 2016. În schimb, 39% dintre întreprinderile mari au folosit vânzările online în 2019. Cei mai performanți din UE în digitalizarea afacerilor sunt Irlanda, Finlanda, Belgia și Olanda.

Pentru România, având în vedere poziţia penultimă în ceea ce priveşte integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi, introducerea în exploatare, urgentă, a reţelei 5G ar putea fi o oportunitate extraordinară de repoziţionare pe piaţa europeană şi mondială.

În 2019, atât calitatea, cât și utilizarea serviciilor publice digitale au crescut. 67% dintre persoanele care utilizează altfel internetul care au trimis formulare către administrația lor publică au raportat că folosesc acum canale online (în creștere față de 57% în 2014), ceea ce arată comoditatea procedurilor online față de cele pe suport de hârtie. Cei mai performanți din această zonă sunt Estonia, Spania, Danemarca, Finlanda și Letonia.

În ceea ce priveste România, poziţia ultimă deţinută poate fi îmbunatăţită prin introducerea în exploatare, urgentă, a retelei 5G. Acest lucru ar creşte nu doar calitatea şi timpii de executie ai actului administrativ, cât şi eficienţa şi eficacitatea bunurilor şi serviciilor publice oferite consumatorilor. De asemenea, există potenţial de reducere a cheltuielilor administraţiilor publice, prin digitalizarea efectiva si rapida a proceselor şi şansa de a accelera procesul de diminuare a decalajelor economice şi sociale faţă de ţările mai dezvoltate.

Deşi România are o strategie 5G adoptată încă din anul 2019 întârzie nepermis să facă paşii necesari pentru asigurarea implementării tehnologiei şi infarstructurii digitale aferente pe teritoriul ţarii.

România pierde anual la bugetul de stat o suma de minim 3 miliarde lei care ar trebui să provină din închirierea spectrului  de frecvenţe pentru această tehnologie şi suntem deja în al doilea an în care licitatia pentru  alocarea drepturilor de utilizare în benzile de frecvență destinate implementării noii tehnologii 5G este amânată.

Pierdere directă bugetul de stat: 6 miliarde lei

Pierdere economică la nivelul economiei naţionale: 2,5 miliarde euro anual.

De ce suntem în această situaţie?

Suntem în această situaţie dintr-un motiv pe cât de simplu pe atât revoltător.

Există un mare decalaj între marii furnizori de tehnologie 5G, care, întâmplător sau nu fac parte din tările care îşi dispută supremaţia tehnologică mondială, China şi Statele Unite ale Americii. Tehnologia chineză este deosebit de avansată pe când cea furnizată de SUA este estimată a fi utilizabilă în următorii doi ani.

Şi de aceea asistăm la un razboi hibrid care afectează toată economia globală, prin care SUA încearcă eliminarea concurenţei tehnologice prin folosirea influenţei economice şi chiar militare sau în cel mai rău caz, tergiversarea oricăror decizii cu privire la implementarea 5G, tergiversare care să conducă la câştigarea de timp pentru furnizarea unor tehnologii similare sau mai bune decât cele chineze.

Este nu numai un război tehnologic şi comercial, este un război geopolitic făţiş.

În acest context, deşi nu există nici un fel de studii, au inceput să fie invocate riscuri de securitate cibernetică şi chiar au fost semnate documente G2G care să frâneze, pe cât posibil, accesul firmelor chineze la furnizarea de tehnologie 5G.

România a fost prima țară din lume care, în plin război comercial între SUA și China, a semnat un Memorandum 5G cu SUA, un act al cărui scop subliminal ar fi eliminarea folosirii echipamentelor chinezilor de la Huawei, acuzați că ar permite spionajul Chinei asupra informațiilor din rețelele IT occidentale, acţiune nedovedită însă.

Însa, memorandumul privind securitatea rețelelor 5G, semnat în data de 20 august 2019 între Guvernele României și SUA, publicat pe site-ul Ministerului Comunicațiilor, pune accentul pe cateva elemente definite şi descrise clar de legislatia romaneasca, precum: „concurenta libera si loiala”, „transparenta”, „litera legii”, „evaluarea atentă și completă a furnizorilor”, „abordare de securitate bazată pe risc”.

Tot prin memorandum se stipulează „O evaluare riguroasă a furnizorilor ar trebui să includă următoarele elemente: dacă furnizorul este, în lipsa pârgiilor juridice, sub controlul guvernului unui stat; dacă furnizorul are o structură a actionariatului transparentă; dacă furnizorul are un istoric al comportamentului corporatist etic și este supus unui regim juridic care impune practici corporatiste transparente.”

Memorandumul nu spune nimic despre “evitarea riscurilor de securitate care însoțesc investițiile chineze în rețelele de telecomunicații 5G” așa cum se arăta în declarația comună semnată în 20 august de președintele României, Klaus Iohannis și cel al SUA, Donald Trump, formulările din Memorandum lăsând cumva ca acest mesaj să se citească printre rânduri.

Mai mult, acest memorandum vine în contradicţie cu Strategia privind piata unica digitala pentru Europa, aprobată de CE, care stabileste deja cadrul european referitor la abordarea implementarii tehnologiei 5G, cu principiile pieţei unice şi cele stabilite prin Acordurile încheiate la nivelul Organizaţiei Mondiale a Comerţului dar mai ales autonomia si prevalenţa intereselor economice nationale.

Cine a dat un mandat celor care au semnat acest memorandum?

Trebuia sau nu ca acest memorandum să fie aprobat de Parlamentul României?

Ce valoare juridică are acest memorandum în dreptul comercial international?

Cine plăteşte pierderile economice directe şi indirecte produse economiei româneşti şi bugetului de stat?

Sunt întrebări la care factorii de decizie vor trebui să răspundă, la un moment dat.

În contextul acestei înţelegeri care provoacă pierderi economice directe României pe peste 3 miliarde euro anual (digitalizare plus licenţe) a apărut, recent, în dezbaterea publică un proiect de lege care de fapt transpune aspectele stabilite în memorandumul de întelegere dintre SUA şi România. Un proiect de lege care generează numeroase polemici și interpretări partizane.

În opinia mea, cei care au iniţiat acest proiect de lege nu urmăresc neapărat tranşarea problemei ci acţionează cu dublu scop: 1. Aparent România respecta la literă memorandumul cu Statele Unite ale Americii. 2. Şi dacă trece un astfel de proiect, perioada sa de adoptare si post implementare conduce la un delay de minim 2 ani, timp suficient poate pentru firmele americane să poată deveni furnizori de tehnologei 5 G.

Este pur si simplu o lege „frână” care în afară de faptul că încalcă tratatele internationale la care România este parte (Tratatul UE, Tratatul OMC, tratatele bilaterale şi acordurile de liber-schimb) ceea ce o face neconstituţională, dar şi transformă administraţia centrală românească într-un vătaf comercial în vârful pixului căruia va sta autorizarea oricărui furnizor de tehnologie, fie acesta producător, importator, distribuitor sau comerciant.

Este ceva absurd, este o încălcare flagrantă a oricărori principii ale pieţei libere şi a comerţului internaţional, iar riscurile de sancţiuni economice sunt majore.

De asta are nevoie România când are atât decalaj de competitivitate şi un decalaj de dezvoltare imens faţă de toate celelalte ţări europene?

Cu siguranţă, nu!

 

2. Este măsura de a elimina o companie din participarea la licitații de stat un act compatibil (în spirit sau în script) cu principiile economiei de piață? 

Răspunsul este fără echivoc: Nu este compatibil, reprezintă o încălcare flagrantă a oricăror principii ale pieţei libere şi a comerţului internaţional, iar riscurile de sancţiuni economice sunt majore. De altfel nici nu este constituţional în raport de prevederile Constituţiei Românie. Sunt încălcate prevederile Tratatelor Internaţionale la care România este parte şi pe care le-a ratificat dintre care amintesc doar două şi anume Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene şi Tratatul OMC.

Aceste măsuri vin în contradicţie cu cu Strategia privind piata unica digitala pentru Europa, aprobată de CE, care stabileste deja cadrul european referitor la abordarea implementarii tehnologiei 5G, cu principiile pieţei unice şi cele stabilite prin Acordurile încheiate la nivelul Organizaţiei Mondiale a Comerţului dar mai ales autonomia si prevalenţa intereselor economice nationale.

 

3. Care pot fi efectele pe termen lung ale unei astfel de legi?

În opinia mea, cei care au iniţiat acest proiect de lege nu urmăresc neapărat tranşarea problemei ci acţionează cu dublu scop: 1. Aparent România respecta la literă memorandumul cu Statele Unite ale Americii. 2. Şi dacă trece un astfel de proiect, perioada sa de adoptare si post implementare conduce la un delay de minim 2 ani, timp suficient poate pentru firmele americane să poată deveni furnizori de tehnologei 5 G.

Este pur si simplu o lege „frână” care în afară de faptul că încalcă tratatele internationale la care România este parte (Tratatul UE, Tratatul OMC, tratatele bilaterale şi acordurile de liber-schimb) ceea ce o face neconstituţională, dar şi transformă administraţia centrală românească într-un vătaf comercial în vârful pixului căruia va sta autorizarea oricărui furnizor de tehnologie, fie acesta producător, importator, distribuitor sau comerciant.

Este ceva absurd, este o încălcare flagrantă a oricăror principii ale pieţei libere şi a comerţului internaţional, iar riscurile de sancţiuni economice sunt majore.

De asta are nevoie România când are atât decalaj de competitivitate şi un decalaj de dezvoltare imens faţă de toate celelalte ţări europene?

Cu siguranţă, nu!

 

4. Care pot fi efectele economice ale eliminării din piața de telecomunicații a unei mărci ca Huawei sau o oricarei marci importante din punct de vedere prezenta pe o piata?

Efectele sunt dramatice şi încalcă principiile liberei concurenţe. Nu inteleg această ipocrizie administrativă în contextul în care stadiul actual al digitalizării României este dependent efectiv de mărcile asiatice şi de componentele produse în aceste ţări.

Una din aberatiile legii propuse este autorizarea tuturor tehnologiilor, echipamentelor și programelor software utilizate în cadrul infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional, precum şi în reţelele de comunicaţii electronice prin intermediul cărora se asigură servicii de comunicaţii electronice de tip 5G, fiind urmărite considerente ce țin de eliminarea oricăror riscuri la adresa securității naționale și apărării naționale.

Cum faci această autorizare a tehnologiei 5G? Ai capacitatea şi cunoasterea necesară să faci acest lucru? E absurd să susţii că o ai, atâta timp cât esti ţară consumatoare de tehnologie şi  nu una producătoare.

Ce faci cu investiţiile şi echipamentele deja realizate şi care costa câteva miliarde de euro?

Le pui sub incertitudinea unui pix decizional?

Pierderile economice pentru România depăşesc 3 miliarde euro annual, iar pe termen mediu, până in anul 2025 piedrerile vor mai mari de 15 miliarde euro, ar afecta concurența, în jur de 225 mii de locuri de muncă și ar întârzia procesul de digitalizare a economie româneşti.

 

5. Care pot fi efectele negative imediate pentru statul român – legale sau economice? Poate Huawei retalia juridic sau comercial? 

Pierderea economică imediată este evidentă, am indicat-o mai sus, statul român a pierdut deja circa 6 miliarde lei prin amânarea licitatiei pentru licenţele 5G. La acestea se adaugă pierderile de competitivitate şi ce este cel mai grav se denaturează planurile de afaceri pe termen mediu,care se vor raporta la actualul tip de digitalizare, în timp ce, în câtiva ani, revoluţia industrială produsă de 5G va determina ca actualele investiţii să devină caduce şi  ineficiente.

Impactul 5G asupra economiei României, prin generarea unor venituri estimate la 5 miliarde euro si crearea a peste 250 mii locuri de muncă- este redus dramatic şi ingrijorător. De asemenea, se amână oportunitatea unor creşteri semnificativce ale cifrei de afaceri din industrii inteligente de până la 3 ori (de la 3,7 mld UD in 2020 la 9 mld USD in 2026). Mai mult decât atât, se amană considerabil efectele pozitive ce vor fi reflectate în sectoarele adiacente sau terţe, cum ar fi îmbunătăţirea furnizării unor servicii publice sau a securităţii, pe baza datelor de management al traficului şi altele ce derivă sau sunt adiacente sectoarelor principale de activitate.

Vin investitori care vor să facă întreprinderi/fabrici, iar prezenţa unei infrastructuri 5G ar atrage multe business-uri la noi. Toate aceste se decalează. Să ratezi 5G în 2020 sau 2021 e echivalent cu a rămâne la lampa pe gaz când toată lumea e electrificată. Este echivalent cu a merge numai cu căruţe când toţi au maşini. Sau de a folosi un buletin cu pagini/file în loc CI cu cip. Te întorci în epoca de piatră.

Dintr-o perspectivă juridică şi comercială, evident că Huawei poate solicita daune României la un tribunal internaţional.

Rămân totuşi la opinia că o astfel de lege nu va exista, iar daca va exista va fi decalarată neconstituţională.

 

6. Este acțiunea Statelor Unite una pornită din interese politice sau economice (în contextul mai larg al războiului comercial dintre cele două state)? 

Cred că este evident pentru toată lumea acest aspect şi ceea ce este frustrant poate este ca acţiunea este făţişă, directă şi în dispreţ faţă de regulile economiei globale şi ale tratatelor comerciale internaţionale. Mai frustrant însă este servilismul unor state care lasă deoparte interesele lor economice, sacrifică dezvoltări economice ulterioare pentru a fi pe placul politicii economice americane.

Există un mare decalaj între marii furnizori de tehnologie 5G, care, întâmplător sau nu fac parte din tările care îşi dispută supremaţia tehnologică mondială, China şi Statele Unite ale Americii. Tehnologia chineză este deosebit de avansată pe când cea furnizată de SUA este estimată a fi utilizabilă în următorii doi ani.

Problema este că în acest moment lupta la nivel mondial în zona tehnologie 5G se dă numai între 3-4 mari producători – Huawei, Nokia, Ericsson și ZTE. În timp ce Nokia și Ericsson sunt producători europeni, ceilalți doi sunt din China, unde este instaurat un regim totalitar comunist. SUA nu are niciun mare jucător 5G.

Şi de aceea asistăm la un razboi hibrid care afectează toată economia globală, prin care SUA încearcă eliminarea concurenţei tehnologice prin folosirea influenţei economice şi chiar militare sau în cel mai rău caz, tergiversarea oricăror decizii cu privire la implementarea 5G, tergiversare care să conducă la câştigarea de timp pentru furnizarea unor tehnologii similare sau mai bune decât cele chineze.

Este nu numai un război tehnologic şi comercial, este un război geopolitic făţiş.

 

7. Ce opțiuni are România prinsă între interesele contradictorii ale două superputeri? Care ar putea fi soluția de compromis?

România ar trebui să vadă potenţialul de dezvoltare inteligentă pe care îl are. Este un tren care trece o singura dată prin gară. Digitalizarea permite reducerea decalajelor de dezvoltare în ritm alert. Lipsa ei te întoarce în timp.

Din punctul meu de vedere, România ar trebui să permită imediat licitatia pentru licenţe 5G si să lase piaţa liberă să îşi urmeze cursul firesc. Pe cale de consecinţă, dezvoltarea ulterioară va fi una inteligentă şi cu un viitor sustenabil.

În piaţa tehnologiei poate intra oricine, dar evident oricine furnizează tehnologie. Ce este de reținut, e că 5G-ul este baza dezvoltării țării pentru următorii 20 de ani și cu cât așteptăm mai mult, cu atât vom rămâne în urmă față de cei care accelerează deja privind tehnologia.

 

8. Dacă relațiile comerciale cu China și cu SUA ar fi incompatibile una cu alta pentru România, ce alegere ar trebui să facem și de ce (în teorie)?

România trebuie să nu uite de interesul său naţional. Nu poti sacrifica relatia cu un stat datorită solicitării altui stat, până la urmă asta înseamnă suveranitate.

Priviti Europa!

La noi ni se spune tot timpul despre cât de toxică e China, anulăm proiecte şi contract cu forme chineze, iar Europa, este dependentă de investiţile chineze, care depăşesc 20% din PIB UE.

În Statele Unite este la fel, prezenta Chinei este evidentă şi chiar se pare benefică economiei americane.

Refuz să cred într-o situaţie radicală de tipul „ori”, “ori”.

România trebuie să atragă capital şi investiţii, indiferent din ce parte a globului provin acestea.

Noi trebuie să ieşim de sub mentalitatea “Tătucului”.

L-am avut pe cel rus, acum îl avem pe cel american.

În epoca globalizării accelerate nu există această mentalitate.

Toata lumea face afaceri plecând de la propriile interese economice şi respectându-i pe toti ceilalti din jocul comercial mondial.

Asta trebuie să alegem şi noi: să conteze interesele economice ale ţării şi suveranitatea acesteia.

Autor: Adrian Câciu