Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Eveniment ”Mai bine mor decât să mă predau călăilor comunişti!” Povestea fascinantă a omului care a ales libertatea și a devenit un proscris

”Mai bine mor decât să mă predau călăilor comunişti!” Povestea fascinantă a omului care a ales libertatea și a devenit un proscris

Un articol de: - 12 Aug 2016, 18:23
Foto: pressone.ro Eveniment

Gheorghe Pașca a căpătat o aureolă legendară pentru modul în care a reușit să-i sfideze pe comuniști și să păcălească, din 1948 până în 1956, forțele Securității, susține Valentin Șchiopu într-un material pentru pressone.ro.

Bun cunoscător al munților din Maramureș și din zona Năsăudului, foarte iscusit în arta camuflajului, Pașca a reușit vreme de opt ani să evite capcanele serviciului 361 "Bande".
În dimineața zilei de 5 februarie 1956, însă, o informație oferită de un apropiat i-a condus pe urmăritori la una dintre ascunzătorile partizanului. 12 gloanțe au trecut prin trupul lui Pașca, deși unii susțin că el s-ar fi sinucis pentru a nu le da satisfacția de a fi prins.

Trupul său și al unui prieten au fost expuse apoi în toaleta publică din centrul orașului Năsăud, cu mesajul: "Cine face ca ei ca ei să pățească!". Ulterior, ei au fost îngropați fără preot, fără slujbă, în cimitirul țiganilor din Năsăud.

Preotul ortodox din satul Nepos, Vasile Rus, a confrunta dosarul de la Securitate al partizanului cu mărturiile supravieţuitorilor acelor vremi și a găsit în Gheorghe Pașca un om absolut fascinant. Preotul susține că misiunea sa se va încheia doar când osemintele lui vor fi găsite și reînhumate în localitatea natală a eroului, Săliștea de Sus (Maramureş), iar operațiunile de căutare ale trupului au început deja și vor mai fi.

Preotul a aflat că, prin anii 30, Pașca a supravegheat o partidă de vânătare organizată pentru familia regală și chiar a salvat viața unuia dintre participanți, trăgând un glonț în fruntea ursoaicei care tăbărâse asupra acestuia să-l sfâșie.

Drept răsplată, el a primit o armă de vânătoare modernă la care nu a renunțat nici după 46, când comuniștii i-au cerut în repetate rânduri să o predea. Când n-a mai fost chip să se împotrivească şi să rămână liber, Gheorghe Pașca a luat calea munților.

Se spune că Securiteatea, pentru a-l prinde, a încercat să se foloseacă de iubirea vieții lui, Ioana Vlad, dar în dosar nu există informații despre o racolare a ei.

După o îndelungată documentare, preotul Vasile Rus spune că soția lui Paşca, Anisia, a trimis-o pe Ioana Vlad, în iarna lui 1950, să-i ducă alimente fugarului şi că a fost alegerea acesteia să rămână cu ibovnicul ei. Peste doi ani, Ioana a născut o fetiță în buncărul lui Pașca. Al doilea lor copil avea să se nască în penitenciarul din Satu Mare.

În 1953, Securitatea aflase de existența a două buncăre pe muntele Comarnice, acolo unde se ascundeau Pașca, Vlad, fetița lor și unul dintre camarazii lui Pașca. Pe 4 iunie 53 numeroase trupe s-au mobilizat în încercarea de a-i încercui. Schimbul de focuri a durat cinci ore.

Pașca și prietenul său s-au făcut nevăzuți, dar Ioana a rămas pentru a nu-și pune în pericol copiii. Ea a fost închisă în penitenciarul din Satu Mare.
De la începutul anului 55, acțiunile Securității s-au intensificat și s-a creat o adevărat rețea de informatori, iar Pașca se expunea tot mai mult, încercând să-și ajute familia cu mâncare și haine.

În februarie '56, el a murit în confruntarea de pe Izvor, lângă satul Bichigiu. De 60 de ani, osemintele sale zac într-o ladă, în cimitirul țiganilor din Năsăud. În septembrie, ar putea fi scoase la suprafață și apoi reînhumate după datina creștină.

Citeşte mai multe despre:   securitate
 
 
 
Loading...