Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Externe Analiză // Xi Jinping, lupta 'anticorupție' din China, documentele oficiale 'scurse' întâmplător şi coronavirusul 'COVID-19'. Posibila legătură dintre ele (FOTO, VIDEO)

Analiză // Xi Jinping, lupta 'anticorupție' din China, documentele oficiale 'scurse' întâmplător şi coronavirusul 'COVID-19'. Posibila legătură dintre ele (FOTO, VIDEO)

Un articol de: Tudor Ionescu - 20 Feb 2020, 13:16
Sursă foto: Hepta.ro & Facebook Galerie foto (7) Externe

Problematica coronavirusului "COVID-19" vine într-un moment foarte delicat pentru președintele chinez Xi Jinping, imaginea acestuia având deja de suferit de pe urma războiului comercial cu Statele Unite (care nu decurge favorabil pentru China), de pe urma scandalului lagărelor de muncă forţată din provincia Xinjiang dar şi de pe urma protestelor din Hong Kong. Toate aceste momente au venit într-o succesiune de doar câteva luni. În plus, există indicii că însuşi coronavirusul "COVID-19" ar putea fi o unealtă a unei lupte pentru putere din cadrul Partidului Comunist Chinez care-l are chiar pe Xi Jinping în rol central. 

Un indiciu în acest sens îl constă o steonogramă "scursă", şi cumva ajunsă în mâinile presei occidentale, care detaliază discuţii din cadrul Partidului Comunist Chinez cu privire la coronavirus. Din stenogramă, citată de CNN şi datată pe 7 ianuarie, rezultă faptul că Xi Jinping ştia de problema coronavirusului cel puţin de pe data de 7 ianuarie. Şi cu toate acestea, preşedintele chinez a făcut primele comentarii pe această temă de abia pe 20 ianuarie.

Ori în această situaţie se pot pune mai multe întrebări: guvernul central a avut informaţii exact cu privire la coronavirus de la bun început? Dacă da, atunci de ce virusul s-a răspândit atât de mult? Dar dacă nu a avut informaţii exacte, cine se face responsabil?

Ar putea părea cinică ideea că un coronavirus să fie utilizat ca arma în cadrul unei lupte pentru putere. Dar trebuie reamintit faptul că în regimurile comuniste, sacrificarea propriei populaţii de către clasa politica nu este un lucru tocmai nou.

Nici scurgerile de documente referitoare la taberele de muncă forţată din Xinjiang nu pot fi întâmplătoare, nu într-un stat precum China, care deţine un aparat represiv şi de supraveghere puternic. Ele nu ar fi putut fi realizate decât de cineva din interiorul Chinei cu mijloacele necesare de a face acest lucru. Mai ales că "scurgerea" a avut loc de două ori, ultima oară chiar în urmă cu câteva zile, atunci când, absolut "întâmplător", un document secret, de 137 de pagini, a ajuns tot în mâinile presei occidentale.

În octombrie 2019 analiştii de la Geopoliticalfutures indicau existenţa unei astfel de lupte, precum şi faptul că există riscul ca autoritatea preşedintelui să fie diminuată (chiar dacă ea nu se va prăbuşi în totalitate).

Foto: Preşedintele Chinei, Xi Jinping (sursă foto: Facebook / Xi Jinping)

  • Care ar putea fi miza luptei pentru putere din interiorul Partidului Comunist chinez

Pe scurt: puterea absolută pe care Xi Jinping o urmăreşte. Ori acest obiectiv este în măsură să atragă mulți oponenți.

Încă de la începutul primului său mandat, Xi Jinping a căutat o modalitate de a rămâne la conducerea ţării dincolo de cei zece ani care în mod tradiţional erau rezervaţi liderilor chinezi. Această limită fiind impusă în anii 90'.

În cele din urmă, în martie 2018, parlamentul chinez (aka Congresul Naţional Popular) a eliminat limita de două mandate pentru preşedinţii chinezi, oferindu-i practic lui Xi Jinping posibilitatea de a rămâne la conducerea Chinei pentru tot restul vieţii. Teoretic, Xi Jinping ar fi trebuit să cedeze funcţia de preşedinte în anul 2023. Însă odată cu decizia din 2018, el a fost plasat într-o poziţie de putere pe care doar Mao Zedong a mai avut-o.

Decizia parlamentului chinez a venit şi pe fondul unei aşa-numite "campanii anticorupţie", care fusese demarată de Xi Jinping cândva în timpul primului său mandat. Adică cu câţiva ani înainte de a fi numit "preşedinte pe viaţă". În fapt, "campania anticorupţie" nu a fost nimic altceva decât un proces gradual de epurare politică a oponenţilor (sau a posibililor oponenţi) ai lui Xi Jinping

Epurările nu sunt un lucru nou în regimurile comuniste, numai că de data aceasta obiectivul nu era doar asigurarea bazei de putere a liderului, ci chiar modificarea constituţiei chineze, astfel încât Xi Jinping să poată conduce toată viaţa.

Potrivit analiştilor STRATFOR, numirea lui Xi Jinping ca "preşedinte pe viaţa" a coincis şi cu o schimbare a modului în care China îşi desfăşoară politica externă. 

Astfel, dacă până la Xi Jinping, China s-a concentrat preponderent pe problemele interne şi a acordat o importanţă mai mult marginala aspectelor de natura externă, din 2018 acest lucru s-a schimbat. Asta nu înseamnă că Beijingul nu relaţiona cu alte ţări şi înainte de Xi Jinping, ci doar că problemele interne întotdeauna aveau precedentă. Odată cu Xi Jinping, însă, China şi-a propus să devină mai proactiva pe plan extern, lucru care ar necesita un preşedinte cu o mai mare putere. În timpul lui Hu Jintao, de exemplu (sau a predecesorilor săi), a funcţionat un sistem de împărţire a puterii între preşedinte şi Partidul Comunist (sau mai degrabă intre personalităţile marcante ale Partidului).

Foto: Preşedintele Chinei, Xi Jinping (sursă foto: Facebook / Xi Jinping)

  • Lagărele de muncă forţată din Xinjiang, prima lovitură dată imaginii lui Xi Jinping

Din multe puncte de vedere, aceasta problematică este cel mai bun semn că o luptă pentru putere are loc în cadrul Partidului Comunist Chinez.

Primele informaţii cu privire la lagărele de muncă forţată din provincia Xinjiang au fost "scurse" în decembrie 2019. Marţi (18 februarie 2020) a fost "scurs" un document de 137 de pagini, în format PDF, ce conţine noi informaţii cu privire la acest subiect. 

Mai exact, Beijingul ar fi reţinut în mod nejustificat sute de mii de cetăţeni chinezi, de etnie uighura (de regulă musulmani), şi i-ar fi deportat în lagăre de muncă forţată. Acolo, regimul de la Beijing i-ar fi forţat pe deţinuţi să fabrice produse pe care, ulterior, le-a trimis spre export. Una dintre pieţele de destinaţie fiind Uniunea Europeană - care este şi principalul partener comercial al Chinei.

După cum era de aşteptat, reacţia internaţională, mai ales în rândul statelor democratice, a fost de condamnare a Chinei. Uniunea Europeană, de exemplu, a cerut Beijingului să închidă "imediat" centrele de re-educare militare din Xinjian, iar Parlamentul European a cerut interzicerea produselor rezultate din munca forţată. De asemenea, Bruxelles-ul a cerut Chinei să nu se mai folosească de argumentul "terorismului" pentru a justifica minciunile privitoare la represaliile îndreptate împotriva populaţiei uighure.

Foto: Susţinători ai uighurilor din Xinjiang (sursă foto: hepta.ro)

Foto: Localizarea provinciei Xinjiang (sursă foto: Google Maps)

  • Războiul comercial cu SUA, a doua lovitură dată imaginii lui Xi Jinping

După aproape doi ani de la începutul tensiunilor sino-americane pe plan comercial, Beijingul a anunţat punerea în aplicare a aşa-numitei "Faze Întâi" a unui recent-semnat acord comercial cu Statele Unite. Anunţul (făcut pe 6 februarie) venind şi pe fondul slăbiciunii creeate de coronavirusul "COVID-19", de devalorizarea yuan-ului şi de prăbuşirea burselor chineze (care într-o singură zi pierduseră 400 de miliarde de dolari).

Deşi este practic imposibil de estimat cifra exactă a pierderilor cauzate de războiul comercial cu Statele Unite, faptul că Beijingul este cel care a anunţat, primul, înjumătăţirea taxelor vamale pe mai multe produse indică un pas înapoi făcut de China în negocierile cu Statele Unite. Sigur, în acest gen de negocieri ambele părţi fac concesii. Diferenţa este făcută de tipul concesiilor făcute de părțile implicate şi de numărul lor. 

Foto: Preşedintele american Donald Trump (sursa foto: Facebook / Donald Trump)

  • Protestele din Hong Kong, a treia lovitură dată imaginii lui Xi Jinping

China comunistă a fost aspru criticată şi pentru modul în care a gestionat criza din Hong Kong. Regimul comunist a acţionat, în linii mari, în conformitate cu metodologia care a consacrat-o, adică în forţă. Ce a împiedicat regimul comunist să acţioneze în Hong Kong în acelaşi mod în care acţionează, spre exemplu în Xinjiang, a fost gradul ridicat de mediatizare al evenimentelor din Hong Kong. Fără acest lucru, este greu de anticipat exact cum ar fi decurs evenimentele din oraş. Însă chiar şi-aşa, este greu de crezut că oponenţii politici ai lui Xi Jinping vor ezita să utilizeze argumentul "Hong Kong" pentru a lovi şi mai mult în imaginea lui Xi Jinping.

Hong Kong este o regiune semi-autonomă a Chinei și spre deosebire de majoritatea locuitorilor țării (care beneficiază de puține drepturi), cei din Hong Kong se bucură de o serie de libertăţi atipice unui stat comunist. Printre aceste drepturi se numără dreptul la vot democratic, libertatea presei sau libertatea de exprimare. Adică un set de libertăţi cu care locuitorii Hong Kong-ului au fost obişnuiţi încă din timpul perioadei coloniale britanice, încheiată în 1997.

Altfel spus, Hong Kong este o democraţie aflată într-un stat comunist, iar populația vrea să mențină această stare de fapt. De altfel, însuşi tratatul prin care Marea Britanie a cedat Hong Kong-ul către China era denumit "O ţară, două sisteme" și prevedea faptul că, deşi Hong Kong redevine teritoriul chinez, el îşi păstrează în bună parte sistemul politic lăsat de britanici. Prevederile tratatului sunt, însă, valabile până în anul 2047, dată la care Hong Kong-ul ar urma să devină, în totalitate, teritoriu chinez.

Cu toate acestea, Beijingul nu pare să fie interesat în a aștepta până în 2047. Și lăsând la o parte această lege a extrădării, în Hong Kong au mai avut loc dispariţii misterioase ale unor persoanlități ce militau pentru democraţie sau chiar a unor bibliotecari.

Foto: Momentul în care forţele de ordine din Hong Kong reţin un protestatar (sursă foto: Hepta.ro)

  • Coronavirusul "COVID-19", a patra lovitură dată imaginii lui Xi Jinping

La toate mai-sus menţionatele probleme s-a suprapus şi cea a coronavirusului "COVID-19". Ori în acest caz este vorba, de fapt, de mai multe probleme ce se suprapun. Pe de o parte se pune problema apariţiei lui, pe de altă parte se pune problema modului în care autorităţile chineze gestionează situaţia, dar se mai pune și problema dacă Beijingul a minţit cu privire la coronavirus - şi tot mai multe informaţii indică faptul că a minţit.

Dacă ne referim la apariţia lui, autorităţile chineze susţin că a apărut într-o piaţă de fructe de mare. Dar încă de la bun început au circulat informaţii cu privire la faptul că în Wuhan (zona-zero a virusului) ar exista un laborator secret. Iar zilele trecute, un articol din Daily Mirror a confirmat existenţa nu a unui laborator, ci chiar a două - unul dintre ele aflându-se la doar 280 de metri de mediatizata piaţă de fructe de mare.

Dacă ne referim la gestionarea situaţiei, există mai multe semne de întrebare: ce a făcut Beijingul în intervalul 9 decembrie (când au fost raportate primele cazuri) şi începutul lunii ianuarie (când medicul din Wuhan a raportat oficial simptome similare SARS)? Şi ce a făcut Xi Jinping între 7 și 20 ianuarie? 

În sfârşit, există tot mai multe indicii care arată că numărul raportat de morţi şi de persoane infectate ar putea fi fals. Asta chiar dacă atât Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cât şi Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) continuă să raporteze cifrele date de Beijing.

Din toate punctele de vedere, rezultă că Beijingul a gestionat defectuos criza. Dilema este dacă acest lucru a fost voit sau nu.

Foto: Persoană infectată cu coronavirusul "COVID-19" (sursă foto: hepta.ro)

În concluzie, deşi este practic imposibil de demonstrat dacă coronavirusul "COVID-1" a fost aruncat intenţionat în rândul populaţiei, se poate suspecta că este măcar utilizat ca un mijloc de a pune presiune pe Xi Jinping, de a-i discredita imaginea şi de a-i submina autoritatea. Și cei mai probabil suspecți sunt membri proeminenți ai Politburo.

Scurgerile succesive de informaţii nu pot, pur şi simplu, să fie accidentale. Nu într-un stat precum China și nu intr-o succesiune atât de rapidă. 

Cum de altfel este şi suspectă coincidenţa dintre numirea lui Xi Jinping ca "preşedinte pe viaţă" şi scandalurile succesive în care China a tot fost implicată în ultimul an.

 

Clădire sigilată din cauza coronavirusului "COVID-19"

Video will appear shortly. Please disable your ad blocker if you have one.

Citeşte mai multe despre:   China,   Donald Trump,   Xi Jinping,   coronavirus,   Xinjiang