Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Externe ANALIZĂ // Iranul, cuprins de proteste simultan cu Irak-ul şi Libanul, în timp ce suferă de cea mai mare slăbiciune a ultimilor ani. Este regimul iranian în pericol de prăbușire? (FOTO, VIDEO)

ANALIZĂ // Iranul, cuprins de proteste simultan cu Irak-ul şi Libanul, în timp ce suferă de cea mai mare slăbiciune a ultimilor ani. Este regimul iranian în pericol de prăbușire? (FOTO, VIDEO)

Un articol de: Tudor Ionescu - 20 Noi 2019, 12:31
ANALIZĂ // Iranul, cuprins de proteste simultan cu Irak-ul şi Libanul, în timp ce suferă de cea mai mare slăbiciune a ultimilor ani. Este regimul iranian în pericol de prăbușire? (FOTO, VIDEO) Sursă foto: Facebook & Hepta.ro Externe

De câteva zile, Iranul se confruntă cu proteste de mare amploare în aproximativ 100 de oraşe, într-un moment în care politica regimului de la Teheran da dovadă de slăbiciune, atât pe plan extern, cât şi pe plan intern. De asemenea, protestele au izbucnit în timp ce Irakul şi Libanul se confruntă, de asemenea, cu proteste de amploare. 

Irakul şi Libanul fiind două state dominate de Teheran, ca parte din strategia acestuia geopolitica de a-şi forma o sferă de influenţa care să se întindă de la Golful Persic până la Marea Mediterană.

Potrivit Euronews, până acum, protestatarii iranieni au incendiat mai multe benzinării şi automobile, dar şi cel puţin 100 de filiale de bănci. De asemenea, au blocat mai multe drumuri. 

Autorităţile au răspuns prin tăierea internetului, astfel încât să îngreuneze organizarea demonstranţilor şi şi-au pus în funcţiune aparatul de represiune utilizat în nenumărate alte cazuri. 

Cifele oficiale pun numărul victimelor la ordinul zecilor, însă cele date neoficiale arata că, de fapt, numărul victimelor a trecut de deja de 100.

Declanşatorul acestor demonstraţii au fost majorările cu 50% a tarifelor la carburanţi, o resursă  puternic subvenţionata în Iran. De altfel, potrivit datelor Fondului Monetar Internaţional (FMI), subvenţiile la carburanţi a ocupat aproximativ 1,6% din PIB-ul Iranului în perioada 2017-2018.

Majorările de tarif sunt, însă, doar o nemulţumire dintre multe altele care sunt răspândite în rândul populației. Iranul s-a confruntat şi în 2017-2018 cu proteste de amploare, generate de măsurile economice şi/sau de modul în care populaţia vede conducerea teocratică, în fruntea căreia se afla Liderul Suprem, Ali Khamenei.

  • De ce a riscat Teheranul şi a majorat tariful la carburanţi?

Conform datelor STRATFOR, propunerea de majorare a tarifului la carburanţi datează din 2017. Însă la acea dată s-a confruntat o opoziţie suficient de mare, încât să anuleze implementare măsurii. Din acest motiv, este ciudat faptul că Teheranul a luat această decizie într-un moment în care Orientul Mijlociu este cuprins (din nou) de instabilitate socială. Cel mai probabil, Iranul nu ar fi majorat tariful la carburanţi decât dacă, din punct de vedere economic, era absolut necesar să facă acest lucru. 

 Gata, e oficial! Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea

Forțe de securitate iraniene care deschid focul asupra unui grup de protestatari 

Video will appear shortly. Please disable your ad blocker if you have one.

  • Era absolut necesar să facă acest lucru?

Exportul de petrol reprezintă 72% din totalul exporturilor iraniene, fiind deci una dintre principalele surse de venit. Şi potrivit datelor Administraţiei Americane pentru Informaţii în Domeniul Energiei (EIA) pe 2018, înainte de reimpunerea sancţiunile americane, Iranul era al şaptelea cel mai mare producător de ţiţei din lume, cu o producţie zilnică de aproximativ 4,4 milioane de barili de petrol. 

  1. Înainte de sancţiuni (mai 2018) - exportul ajungea şi la 2,7 milioane de barili de petrol / zi
  2. La câteva luni după sancţiuni (septembrie 2018) - exportul scăzuse până la 1,9 milioane de barili de petrol / zi
  3. În iulie 2019 - exportul se situa undeva între 100.000 şi 350.000 de barili de petrol / zi

În concluzie: majorarea tarifului la carburanţi era necesară. Potrivit estimărilor analiştilor STRATFOR, Teheranul ar intenţiona să aplice şi o serie de măsuri de austeritate, care să-i permită să mai facă fata sancţiunilor cel puţin până la următoarele alegeri prezidenţiale din Statele Unite. În felul acesta, spera Iranul, ca următorul lider de la Casa Albă ar fi mai dispus să negocieze o eventuală ridicare a sancţiunilor. 

Iranul are a patra cea mai mare rezervă de petrol din lume, cu o cantitate estimată la 157 de miliarde de barili. Însă scăderea drastică a exportului de petrol a dus şi la tăierea producţiei, până la aproximativ 2,1 milioane de barili de petrol / zi (de la 4,7 milioane de barili, cât producea în 2017).

  • Costurile adiţionale

La toate problemele mai-sus menţionate se mai adaugă şi cheltuielile pe care Iranul trebuie să le suporte pentru susţinerea unei vaste reţele de grupuri proxy ce operează în Orientul Mijlociu (mai ales în Siria, Irak, Liban şi Yemen), precum şi cheltuielile tot mai mari cu recent-reluatul program nuclear (la care este nerealist să ne aşteptăm să renunţe).

Nu în ultimul rând, sancţiunile americane nu au lovit doar sectorul energetic iranian, chiar dacă acesta a suferit cele mai pierderi. Atinse au fost şi celelalte sectoare importante economice iraniene, precum cel automotiv, cel al serviciilor şi cel bancar.

Foto: Președintele Iranului, Hassan Rouhani (sursă foto: Facebook / Hassan Rouhani)

  • Se aştepta Teheranul la proteste?

În 2007, Iranul a raţionalizat consumul de benzină, decizia fiind urmată de proteste de stradă. Prin urmare, este probabil că şi în acest caz să se fi aşteptat la demonstraţii. Ce instrumente poate utiliza Teheranul pentru a combate demonstraţiile?

Dacă analizăm modul în care Teheranul a intervenit în cazul altor proteste, era destul de previzibil ca vor fi aplicate măsuri de represiune. În acelaşi timp, cel care a fost scos în faţă pentru a justifica măsura în faţa populaţiei a fost preşedintele iranian, Hassan Rouhani - şi cel mai probabil că tot el va suferi şi consecinţele politice.

  • Contextul regional, mai ales cel din Irak şi Liban

Este foarte mare coincidenţă demonstraţiilor din Liban, Irak şi acum şi Iran

Irakul şi Libanul sunt două state critice în strategia iraniană, dar care se confruntă cu proteste de amploare ce vor pune la încercare abilitatea Teheranului de a-şi menţine controlul asupra guvernelor celor două ţări. 

Importanța Irakului vine din faptul că reprezintă o punte între Siria şi Liban, oferindu-i posibilitatea să desfăşoare relativ rapid forțe, oriunde în aceste ţări. Pentru Teheran este esenţială și menţinerea loialităţii diverselor miliţii pe care le finanţează, le înarmează şi al cărui rol este tot mai mare în cadrul forţelor armate irakiene. 

Totodată, s-a asigurat că vechiul său adversar regional este tot mai dependent economic de exporturile iraniene (de exemplu prin intermediul gazului natural). În plus, şi-a asigurat loialitatea în rândul populaţiei şiite irakiene - care nu protestează împotriva Iranului, ci strict a guvernului irakian.

Importanța Libanului vine din faptul că, indirect, oferă Iranului deschidere la Marea Mediterană.

În Liban, Teheranul şi-a consolidat influenţa pe parcursul deceniilor anterioare, iar în cazul Irakului invazia americană din 2003 a asigurat că cel mai mare inamic al său din regiune (adică Saddam Hussein) a fost înlăturat, evoluţie ce a lăsat loc unei influenţe iraniene tot mai crescute.

 

Video will appear shortly. Please disable your ad blocker if you have one.

 

  • Concluzia: este regimul iranian în pericol de prăbuşire?

Este de presupus că unul dintre obiectivele urmărite de Statele Unite atunci când a reimpus sancţiunile a fost pentru a genera instabilitate socială în interiorul Iranului. A fost o strategie utilizată şi în alte ţări, în unele cazuri cu succes, cum este şi cel al Iranului.

Cel mai negru scenariu pentru Iran ar putea fi ca protestele să continue să se înrăutăţească, evoluţie ce ar forţa regimul iranian să-şi continue măsurile de represiune. Acest lucru ar putea duce la aplicarea de noi sancţiuni economice din partea puterilor Occidentale (pe motiv ca Teheranul reprima violent demonstraţiile), sancţiuni ce i-ar agrava şi mai mult probleme. În acel caz, Teheranul ar putea fi forţat să solicite negocieri cu Statele Unite (cu care lunile trecute a precizat că nu va negocia). Un astfel de scenariu a avut deja loc, în 2012.

Dar în ciuda amplorii tot mai mări a protestelor, este puţin probabil că ele să ameninţe într-un mod serios regimul teocratic de la Teheran. Singurul mod în care acest lucru ar putea fi, teoretic, realizat ar fi după cel aplicat în Irak, la începutul anilor 2000': prin erodarea regimului din interior, prin "loializarea" unor membrii cheie ai regimului şi într-un final, prin erodarea loialităţii forţelor armate iraniene.

 

Protestatari din Teheran care amplaseaza obstacole pe un drum utilizat de fortele de securitate iraniene

Video will appear shortly. Please disable your ad blocker if you have one.

 

Foto: Liderul Suprame al Iranului, Ali Khamenei (sursă foto: Facebook / Ali Khamenei)

Citeşte mai multe despre:   Iran,   Siria,   Liban,   Hassan Rouhani,   Ali Khamenei,   demonstratii