Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Externe EXCLUSIV // O nouă rundă de negocieri privind reglementarea diferendului transnistrean. Mizele reuniunii în formatul "5+2" de la Bratislava: "Pentru România, Transnistria reprezintă o zonă fierbinte"

EXCLUSIV // O nouă rundă de negocieri privind reglementarea diferendului transnistrean. Mizele reuniunii în formatul "5+2" de la Bratislava: "Pentru România, Transnistria reprezintă o zonă fierbinte"

Un articol de: George Forcoș - 08 Oct 2019, 15:52
EXCLUSIV // O nouă rundă de negocieri privind reglementarea diferendului transnistrean. Mizele reuniunii în formatul "5+2" de la Bratislava: "Pentru România, Transnistria reprezintă o zonă fierbinte" foto: Pixabay Externe

EXCLUSIV // O nouă rundă a negocierilor privind reglementarea diferendului transnistrean în format "5+2" va debuta miercuri la Bratislava şi va marca prima reuniune de acest fel, după schimbarea puterii în Republica Moldova. Conflictul transnistrean va fi astfel supus dezbaterilor între reprezentanţii Chișinăului, ai Tiraspolului, ai OSCE, ai Federației Ruse, ai Ucrainei. De asemenea, reprezentanţii SUA şi ai UE vor participa la reuniune în calitate de observatori.  

Dosarul transnistrean este departe de a fi soluţionat, regiunea devenind pe parcursul unui conflict ce se întinde pe mai bine de două decenii, o arenă în care aproape fiecare actor statal important își proiectează rolurile şi interesele. Este regiunea de care depind speranţele pentru o integrare europeană a Moldovei, unde Uniunea Europeană, Rusia şi SUA testează o nouă configurare a relaţiilor de putere şi în care se discută viitorul rol al Ucrainei în cadrul european.

În acest context, analistul de politică externă Andrei Vlăşceanu a vorbit în exclusivitate pentru B1.ro despre geneza conflictului transnistrean şi despre mizele negocierilor care vor debuta la Bratislava miercuri.

Geneza şi mizele conflictului transnistrean: Federaţia Rusă îşi doreşte mai întâi o soluționare a problemei la nivel politic, astfel încât regiunea să primească un statut special

”Debutul conflictului este legat de data de 31 august 1989, când la vremea respectivă Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a adoptat limba română în grafie latină, iar în acel moment acele raioane din partea stângă a Nistrului nu au acceptat acest lucru fiind rusofone, situaţie care continuă, chiar dacă etnografic populaţia majoritară din cei 400.000 de locuitori sunt români, ucrainieni, ruşi. A urmat un conflict militar în anul 1992 și de atunci armele au tăcut și s-a încercat de atâția ani să se facă o negociere politică asupra acestui conflict. Aici, lucrurile sunt divergente pentru că Guvernul Republicii Moldova doreşte mai întâi demilitarizare, decriminalizare, pentru că vorbim de o zonă controlată oligarchic și pe urmă dezvoltare și democratizare. Pe când Federaţia Rusă îşi doreşte mai întâi o soluționare a problemei la nivel politic, astfel încât regiunea să primească un statut special, dar un statut special în ideea în care nu mergem pe un model federal consacrat cum este în Germania sau în SUA unde statul component are atribuții restrânse, are mai mult atribuții socio-economice, pe când în cazul de față rușii și-ar dori ca Transnistria să aibă și un drept de veto în ceea ce privește politica externă, de apărare și securitate a Republicii Moldova, ceea ce nu este de acceptat. E ca și cum nu câinele dă din coadă ci coada dă din câine. Mai este și o a treia parte care vizează dorințele Tiraspolului. Ei nu își doresc realipirea către statul moldovenesc ci își doresc independenţa”, a explicat  Andrei Vlăşceanu.

Acesta a subliniat că în prezent, Republica Moldova se confruntă cu un proces al desuveranizării.

“Ceea ce se întâmplă la ora actuală, asistăm la un proces de desuveranizare a Republicii Moldova în stânga Nistrului. Sunt foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova care fac acest drum în stânga Nistrului și care se vor putea găsi de-a dreptul într-o situaţie în care ceea ce face Chișinăul nu va fi recunoscut în Tiraspol”, a explicat Andrei Vlăşceanu.

Agenda negocierilor privind reglementarea diferendului transnistrean în format "5+2" 

În legătură cu reuniunea de la Bratislava, acesta a precizat că reuniunea se va concentra pe aspecte tehnice şi nu va oferi o asumare politică din partea actorilor implicaţi în ceea ce priveşte soluţionarea conflictului transnistrean.   Și-a anulat nunta, după ce a aflat un lucru TERIBIL despre partenerul său. În toți cei șapte ani de relație i-a ASCUNS asta

“La Bratislava este o întâlnire de rutină până la urmă, una tehnică, nu presupune o angajare mult mai largă , pe o chestiune politică sau strategică. Încă de anul trecut avem numerele neutre pentru regiunea nistreană în care OSCE a făcut acest lucru, dorit și de ruși ca tot ce înseamnă numere de înmatriculare ale mașinilor să fie neutre. Astăzi, Guvernul Republicii Moldova are o dispută cu operatorii de telefonie mobilă, cu operatorii Orange și Moldcell în care aceștia trebuie să își vândă parte din licența națională în favoarea unui operator din Transnistria. Operatorii să asigure telefonie mobilă fix până pe malul Nistrului, iar pe malul stâng să fie un operator local care aparține de oligarhul de acolo, Victor Gușan”, a explicat Andrei Vlăşceanu.

Rolul României în medierea conflictului transnistrean

În ceea ce priveşte implicarea guvernului de la Bucureşti în negocierea diferendului, Andrei Vlăşceanu a precizat că ţara noastră a fost eliminată de la masa tratativelor şi că acţiunile României se desfăşoară doar într-un cadru informal. De asemenea, el a precizat că Transnistria reprezintă o zonă fierbinte pentru România, din perspectiva forţelor ruse concentrate în regiune.     

“Inițial când a început conflictul pe zona nistreană România  a ajutat, nu printr-o prezență militară directă, ci am ajutat la nivel tehnic, prin armament, prin mijloace de transport. Ulterior am făcut parte pentru o perioadă scurtă de timp din formatul de negocieri. Dar am fost scoși de la masă de acea joncțiune care exista între Kiev și Moscova. Niciun fel de trupe nu puteau să treacă din Rusia în regiunea Nistreană fără să traverseze teritoriul ucrainian. Lucrurile stau diferit acum, având în vedere că Ucraina a închis tot ceea ce înseamnă transporturile pe teritoriul ucrainian. România recunoaște dreptul de suveranitate și de integralitate teritorială a Republicii Moldova și susține orice fel de formă în aceste două principii. Că există altfel de interese politice, asta este un lucru evident. În cazul României opțiunile sunt destul de limitate pentru că la ora actuală în Transnistria sunt prezenți undeva între 12.000 și 15.000 de separatiști plus forțele ruse care pot fi oricând operaționalizate. Începând din 2014 sunt exerciții frecvente militare. Pentru România, Transnistria reprezintă o zonă fierbinte. Am avea o expertiză pentru că dacă am fi acceptați la masa negocierilor formale și nu am fi într-o formă informală am putea avea un drept de veto în soluționarea acestui conflict astfel să susținem cauza Republicii Moldova. Ea își dorește realipirea zonei nistrene. O putem ajuta, putem oferi asistență financiară, tehnică. România trebuie să se întoarcă la masa negocierilor și ulterior, fiind acolo, poți să îți faci și anumite calcule”,a  subliniat Andrei Vlăşceanu.

Planul Iușcenko vs Planul Kozak

Actualele negocieri în format „5 + 2” au fost pavate de aşa numitul Plan Iușcenko din anul 2005 ca alternativă la Planul Kozak apărut în 2003, ce reprezintă un efort al Federației Ruse de a lua inițiativa pentru a găsi o soluție la conflictul transnistrean.  Planul Iușcenko nu a făcut nicio referire la un statut federativ și a propus în schimb reintegrarea Transnistriei cu același nivel de autonomie de care se bucură în prezent Găgăuzia. De asemenea, Planul Iușcenko nu făcea nicio referire la prezența militară rusă, dar a propus înlocuirea forțelor ruse de menținere a păcii cu un mecanism internațional de observatori militari și civili. Totodată a deschis calea pentru ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de „format 5 + 2”. 

În opoziţie, caracteristica de bază a Planului Kozak a fost propunerea ca Moldova să devină un stat federal asimetric, în care Găgăuzia și Transnistria dețin statutul de regiuni autonome speciale. Planul Kozak a generat reticienţe în rândul statelor occidentale, cele mai mari îngrijorări fiind reprezentate de perspectiva ca Transnistria să se separe de Republica Federală Moldova în cazul în care Chişinăul va căuta vreodată unirea politică cu un alt stat. 

Interesele Rusiei şi ale statelor occidentale în regiune

Rusia deține în continuare controlul total asupra teritoriului transnistrean, nu numai prin trupele stabilite pe teritoriul său, ci inclusiv din cauza dependenţei economice și politice a Tiraspolului faţă de Moscova. Rusia consideră Transnistria un element cheie pentru un joc geopolitic mai larg cu statele occidentale în contextul conflictual al spulberării aspiraţiilor europene şi nord-atlantice ale Ucrainei.
Pentru UE Transnistria a devenit o miză importantă după anul 2004  în contextul în care şapte state din fostul bloc comunist s-au alăturat Uniunii, val urmat de aderarea României şi Bulgariei. Acest proces a adus cu sine o creştere a intereselor Bruxelles-ului pentru Republica Moldova, stat care, după europenizarea României, a devenit cea mai apropiată graniţă.
Partea americană şi-a afirmat opoziţia faţă de Planului Kozak, care propune ca Moldova să devină un stat federal asimetric. În general, relațiie dintre Washington şi Moscova în zona transnistreană au marcat o falie adâncă în arena relaţiilor internaţionale, ce s-a materializat prin respingerea virulentă a Planului Kozak în anul 2003 sau prin susţinerea unor mişcări sociale de către diplomaţii americani în regiune, precum „Revoluția Portocalie”, în anul 2004.

 

 

 

 

 

Citeşte mai multe despre:   Transnistria