Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Externe China, clasificată de un general de rang înalt american drept cea mai mare 'provocare' militară a secolului. Realitatea îl contrazice (FOTO)

China, clasificată de un general de rang înalt american drept cea mai mare 'provocare' militară a secolului. Realitatea îl contrazice (FOTO)

Un articol de: Tudor Ionescu - 12 Iul 2019, 12:34
Sursă foto: Facebook / Flota Chineză Externe

China va rămâne "principala provocare" la adresa armatei Statelor Unite pentru tot restul acestui secol, a avertizatm joi, generalul Mark Milley, nominalizat de Donald Trump pentru funcţia de Şef al Statului Major General, citat de CNN.

Potrivit acestuia, China a învăţat din experienţele de război ale Statelor Unite din Orientul Mijlociu, iar acum foloseşte acele lecţii pentru a-şi moderniza propriile forțe armate.

"China face şcoală pe noi. Ne-a urmărit foarte atentă în primul Război din Golf, în al doilea Război din Golf. Ne-a urmărit capabilităţile. Şi din multe puncte de vedere, ni le-a imitat, şi a adoptat multe dintre doctrine şi organizări", a precizat generalul american, aflat în faţa Comitetului pentru Serviciul Militar al Senatului american.

"China îs îmbunătăţeşte armata foarte, foarte rapid - în domeniul spaţial, aerian, cyber, naval, terestru. Cheltuiesc mai mult ca noi în cercetare, dezvoltare şi construire... Noi, Statele Unite, trebuie să ne asigurăm că nu ne pierdem avantajele şi că suntem apropiaţi altor ţări, mai ales Chine", a mai spus Mark Milley.

Pe fond, însă, declaraţiile generalului american pot fi considerate uşor "exagerate" din cauza faptului că Beijingul se confruntă cu o serie de obstacole de natură geografică, militară, politică şi geopolitică ce sunt extrem de greu de trecut, şi care o vor împedica să-şi realizeze obiectivele geopolitice propuse, anume să devină o superputere globală care să rivalizeze cu Statele Unite.

În plus, China nu cheluiește mai mult decât Statele Unite pe cercetare şi dezvoltare, ci mai puțin, mult mai puțin. De exemplu, dacă în 2018, China a avut un buget al armatei de 250 de miliarde de dolari, Statele Unite a avut un buget 649 de miliarde de dolari, adică triplu. Dar cheltuielile ambelor țări sunt, foarte probabil, chiar mai mari întrucât în estimările făcute de "Stockholm International Peace Research Institute" nu au fost incluse şi proiectele de cercetare-dezvoltare clasificate drept "civile", dar care au şi aplicabilitate militară (sau preoponderent aplicabilitate militară).

Foto: Generalul american Mark Milley (sursă foto: hepta.ro)

Obstacolele de natura militară

Din punct de vedere militar, principala dilemă cu care se confruntă Beijingul este faptul că perimetrul în care operează (adică Marea Chinei de Sud şi Marea Chinei de Est) sunt înconjurate de flotele unor ţări aliate cu Statele Unite. Şi chiar dacă nu sunt aliate cu aceasta, sunt oricum ostile Chinei. Vietnamul fiind un exemplu concret în acest sens.

O altă problemă o reprezintă decalajul tehnologic al Chinei, comparativ cu Statele Unite (şi chiar cu Japonia sau Coreea de Sud). China, de exemplu, încă mai utilizează submarine cu tehnologie de tip sovietic din anii 70'.

De asemenea, China duce şi o serioasă lipsă de experienţă operaţională, un decelaj ce nu poate fi acoperit cu "învăţarea din experienţele altor armate", ci doar în situaţii propriu-zise de război. Ori, în timp ce Statele Unite au fost implicate într-un război în aproape fiecare deceniu (mai puţin în anii 80'), încă din anii 40', China a avut parte de doar două conflicte serioase. Iar ultimul, în speţă scurtul Război Sino-Vietnamez, a avut loc în 1979, adică acum 40 de ani. Această problemă a dus ca un căpitan de portavion chinez, de exemplu, să nu aibă experiență concretă în utilizarea unui portavion în situaţie de război sau în cadrul unui grup de luptă - în timp ce un căpitan de portavion amiercan ştie să facă acest lucru.

Nu în ultimul rând, încă din era maoistă, forţele armate chineze au fost utilizate preponderent ca o forţă poliţienească, menită să asigure securitatea internă a Chinei sau cel mult, securitatea din imediata proximitate a propriilor graniţe. Din acest motiv, de exemplu, flota chineză de submarine este compusă preponderent din submersibile diesel (utile în apropierea coastei, nu în largul oceanului). Recent, China a trecut la reformarea forţelor sale armate şi la schimbarea doctrinei sale militare, însă acest proces va dura mulţi ani, iar efectele se vor vedea în şi mai mulţi ani.

Foto: Marinar de pe distrugătorul chinez "Xi'an" (sursă foto: Facebook / Flota Chineză)

Obstacole de natură politică

China nu are nici un sistem de alianţe care să-i permită mobilitatea necesară unui control al regiunii. Un sistem de alianţe pe care, în principiu, nici nu şi-l poate creea din cauza faptului că mai toate ţările din regiune sunt deja aliate cu SUA, din cauza politicii sale externe agresive şi din cauza lipsei de încredere istorice a majorităţii ţărilor din regiune (ex. Vietnamul, Taiwan sau Coreea de Sud).

Foto: Superportavionul american "Gerald R. Ford" (sursă foto: Wikipedia / Flota Americană)

Obstacolele de natura geografică

Din punct de vedere geografic, China are în faţă o adevărată barieră geografică ce stă în calea extinderii sferei ei de influenţă dincolo de propriul perimetru. Din acest lanț fac parte Arhipelagul Filipine, Malaezia, Indonezia, Borneo, Taiwan, Japonia, Insulele Senkaku/Diaoyu Islands, Insulele Ryukyu, Insulele Xisha/Paracel, Insulele Pratas şi Insulele Nansha/Spratly.

Iar de aceasta barieră, China nu poate trece decât printr-un număr foarte redus de strâmtori (controlate tot de aliaţi ai Statelor Unite), precum Strâmtoarea Tsushima, Strâmtoarea Luzon sau Strâmtoarea Malacca.

La toţi aceşti factori se adaugă cel mai important factor: flota Statelor Unite din Pacific, una cu care China nu poate rivaliza din niciun punct de vedere.

China încearcă să contracareze toate aceste dezanvataje construind insule artificiale în apele internaţionale, construind platforme petroliere (care să-i justifice prezenta în acele zone), şi lărgindu-şi flota. În paralel, a aplicat o politică tot mai agresivă de extindere a operaţiunilor sale militare.

Foto:Situația geografică a Asiei de Sud-Est, o piedică în calea ambițiilor de putere globala ale Chinei (sursă foto: Google Maps)

 
 
 
Loading...