Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Social A stat opt zile la Terapie Intensivă și recunoaște că nu va uita prea curând experiența: „Cel mai urât coșmar este să vezi cum unul câte unul sunt scoși pe targă, afară din salon, după ce  au murit. Mă rugam la Dumnezeu să nu fiu eu următorul”

A stat opt zile la Terapie Intensivă și recunoaște că nu va uita prea curând experiența: „Cel mai urât coșmar este să vezi cum unul câte unul sunt scoși pe targă, afară din salon, după ce  au murit. Mă rugam la Dumnezeu să nu fiu eu următorul”

Un articol de: Laura Vasile - 11 Aug 2020, 09:55
A stat opt zile la Terapie Intensivă și recunoaște că nu va uita prea curând experiența: „Cel mai urât coșmar este să vezi cum unul câte unul sunt scoși pe targă, afară din salon, după ce  au murit. Mă rugam la Dumnezeu să nu fiu eu următorul” Foto: Hepta Social

A stat opt zile internat la Terapie Intensivă la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași, dar bărbatul de 51 de ani recunoaște că nu va uita prea curând acea perioadă. Și asta pentru că s-a temut în orice clipă să nu fie următorul care va fi scos mort pe o targă.

S-a infectat la locul de muncă, iar după câteva zile ajunsese să nu mai poată respira fără suport de oxigen. „Pe 21 am fost internat la spital. Ulterior, familia mea s-a testat. Una dintre fiice și soția au fost depistate pozitiv și au fost internate 48 de ore în spital, fiind asimptomatice. De pe data de 22 iulie a început calvarul meu. Începeam să nu mai pot respira fără suport de oxigen. Tușeam extrem de des. Nu puteam nici să merg la baie. Mai mult de maximum 20 de secunde nu puteam respira fără suport de oxigen. Îmi venea să mă scap pe mine, efectiv, numai să nu mai fiu nevoit să mă duc la baie să simt că rămân fără aer. Cel mai cumplit era atunci când mâncam. Luam o gură de mâncare și trebuia să mestec cu masca de oxigen pe față, pentru că rămâneam fără aer”, a povestit pacientul pentru BZI.

În lupta sa cu coronavirusul, medicii i-au fost alături și au încercat să-l încurajeze. „Îmi spuneau să fiu răbdător, că Dumnezeu mă va ajuta să mă fac bine. Timp de 8 zile, nu știu dacă am dormit 8 ore. Îmi era frică să adorm, voiam să rămân conștient, să mă asigur că nu voi muri în somn. Auzeam numai ventilatoare, oameni care se chinuiesc să respire, aparate care țiuiau încontinuu și, din oră în oră, cadrele medicale care ne verificau dacă suntem bine. Îi auzeam pe ceilalți pacienți bătând în pat cu palma să anunțe medicii că nu mai au oxigen, vorbeau prin somn și plângeau de spaimă. Alții tușeau până nu mai aveau aer.

Cel mai urât coșmar este să vezi cum unul câte unul sunt scoși pe targă, afară din salon, după ce au murit. Mă rugam la Dumnezeu să nu fiu eu următorul. Timp de 8 zile, singura imagine pe care am putut să o văd era un geam deschis. În geam reflectau copaci și un acoperiș de casă. În geam am văzut răsăritul și apusul soarelui. Din când în când, auzeam clopotele unei biserici și mă rugam la Dumnezeu să mă țină în viață să-mi văd copiii și soția. Mă trecea fiorul de fiecare dată și mă gândeam, Doamne, sper să nu mă scoată și pe mine în sac și pe targă de aici”, mai spune bărbatul.

Citeşte mai multe despre:   marturisire despre coronavirus,   terapie intensiva